VIATA LEGIONARA
|
|
Corneliu Zelea Codreanu
|
|
Chemati
sufletul neamului la o viata noua.
Nu
cautati succesele electorale daca ele nu insemneaza in acelasi timp biruinta
fortelor organizate ale sufletului innoit...
...viata
multora dintre noi incepe sa-si gaseasca un rost unic pe deasupra tuturor
intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit in existenta
sa.
Acolo
unde nu este dragoste, nu este viata legionara.
Priviti
un moment aceasta viata legionara si intelegeti ce ne leaga pe noi, pe
toti unul de altul, pe cei mari si pe cei mici, pe cei saraci si pe cei
bogati, pe cei batrani si pe cei tineri.
Intima
noastra stare sufleteasca din care s-a nascut Legiunea, a fost aceasta:nu
ne intereseaza daca vom birui, daca vom cadea franti sau daca vom muri.
Scopul
nostru era altul: de a merge uniti.
Mergand
impreuna, uniti, cu Dumnezeu inainte si cu dreptatea neamului romanesc,
orice soarta ne-ar fi daruit, infrangerea sau moartea, ea va fi binecuvantata
si va da roade pentru neamul nostru.
Niciodata
sa nu faci o fapta de care sa-ti fie rusine a doua zi, iar cand ai facut
ceva, asuma-ti raspunderea intreaga. Voiesc prin aceasta sa fac tuturor
legionarilor educatia in sensul de a sti, atunci cand gresesc sau se abat
de la linia legionara sa-si recunoasca greselile, sa plateasca prin pedeapsa.
Legionarul
va trebui sa spuna: "am gresit, dar am platit. Nu sunt dator nimanui cu
nimic."
In
al doilea rand, voiesc sa iasa din mintea legionarilor, ca a-si plati
prin pedeapsa un rau pe care l-au facut, este ceva rusinos. NU.
Este ceva sfant, pentru ca restabilesti: o dreptate pe care tu
ai rupt-o, un echilibru pe care l-ai desfiintat.
Nu
e nimeni pierdut cand primeste o pedeapsa: suntem cu totii pierduti atunci
cand inchidem ochii la greselile legionarilor pentru ca ne sfarmam linia
de viata legionara, legile noastre, in virtutea carora traim ca legionari
in lume.
Pentru
ca sa se faca aceasta educatie, n-am trimis in judecata dintre cei mici
si slabi, ci am preferat sa trimit pe cei mai buni care prin atitudinea
lor in fata legionarilor sa fie adevarati educatori. Ei nu se vor tangui,
nu se vor revolta, nu se vor plange, ci vor spune:"Camarazi, am gresit
in cutare sau cutare chestiune, caci iata care este linia, dogma legionara
si iata cum aam procedat eu. Acum imi fac pedeapsa cu fruntea sus, cu
multumire. Platesc ce am gresit."
De
altfel, in lumea legionara pedeapsa nu poate da nastere la suparare. Pentru
ca toti suntem supusi greselii.
Pedeapsa
inseamna in conceptia noastra, o obligatie pe care o are
omul de onoare de a repara gresala sa. Odata aceasta ispasita, omul este
liber de povara ei ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Aceasta pedeapsa
in cele mai multe este o munca. Nu pentru ca munca ar avea un caracter
de osanda, ci pentru ca da o posibilitate de a repara, printr-un bine,
raul pe care l-ai facut. De aceea, totdeauna, legionarul va primi si va
executa cu seninatate o pedeapsa. Prin aplicare de pedepse, voi cauta
sa dezvolt in sfarsit, simtul responsabilitatii.
Curajul
de a-si asuma fiecare raspunderea faptelor sale. Pentru ca nimic nu e
mai dezgustator decat omul care minte si fuge de raspundere. Nu urmarim
o razbunare, ci simtim necesitatea de a creea un sentiment de raspundere
in mijlocul acestei natii romanesti. Fiecare va trebui sa stie ca pentru
atitudinea sa va raspunde. Nu poate trai pe lume o natie dispusa la toate
parerile, la toate atitudinile, la toate schimbarile ssi la toate compromisurile.
Vom
scoate insa, noi legionarii, un alt om, pe care il vom opune ommmului
las, omului vechi si care va zice: "RASPUND". In locul omului slab si
invins, care se apleaca mereu la toate bataile de vant, om care covarseste
ca numar, in politica ca si in celelalte ocupatii, trebuie sa creem neamului
acesta un INVINGATOR. Neaplecat si neinduplecat.
Intr-o
omenire inaltata, omul nu numai ca poate, dar trebuie sa fie propriul
sau judecator. Omul judecator in propria sa cauza, drept si sever cu sine
insusi.
...Sa
realizam ...armonia sociala legionara.
...Profesorul
universitar nu se va uita cu dispret sau chioras, ci cu ochi de frate
la fratele sau muncitor.
...Doresc
sa facem o adevarata scoala de buna purtare, eleganta si calda camaraderie
legionara, cu infratire intre toti fii neamului ...***
Nu
uita ca orice functiune vei indeplini, maturator, picolo, chelner, bucatar,
la tejghea, la pivnita, etc., te bucuri de aceeasi dragoste si de aceeasi
onoare. Nici o functie bine indeplinita nu este inferioara alteia ...
Nu
se admite separatia intre legionarii saraci si cei bogati. Separatia se
face cine face mai multa jertfa pentru Legiune ...
|
...Tabara
legionara are caracterul de scoala. Fiecare venind in tabara isi capata
pecetea de legionar.
...taberele
au rostul educativ de a crea sau incepe creerea omului corect
...
Corect
din toate punctele de vedere: in raport cu el, in raport cu lumea din
afara (tinuta atitudine, buna credinta, respect, etc.) in raport cu
organizatia, in raport cu camarazii, in raport cu sefii sai, in raport
cu tara sa, in raport cu Dumnezeu.
Exista
in lume:
Ardeti
in focul cel mai mistuitor amintirea acestor oameni. Un legionar nu
poate fi asa. El trebuie sa poarte pecetea: OM CORECT.
In
sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate si intretinute sentimentele
crestine de dreptate si echitate sociala si setea de munca creatoare.
Asi
dori ca in mijlocul natiei romanesti sa se formeze familii - cetati legionare.
Pentru aceasta voiesc sa incurajez casatoriile legionarilor cu legionare,
avand la baza insotirii nu singura apreciere a frumusetilor fizice ci
mai ales ci mai ales pe aceea a stralucitoarelor insusiri sufletesti legionare.
Familiile - cetati legionare:
Aceste
familii legionare vor fi in mijlocul celorlalti un permanent exemplu de
viata legionara, de renuntare, de dragoste si camaraderie, de vrednicie
si munca, de vitejie, de buna cuviinta. In lupta aceasta de mai bine si
pentru reinnoirea sufletului romanesc, un puternic, un frumos si mare
rol, il are femeia.
Ea
da pecetea epocii. Epoca in care femeia isi uita menirea ei si sta toata
ziua in fata oglinzii pentru caraghioase impopotonari, sau isi petrece
timpul in dancinguri cu exhibitii pline de ademeniri, este o epoca neagra,
fara viata, lipsita de spiritualitate si ticaloasa. Pe de alta parte,
ne este cunoscut, ca toate perioadele eroice au avut ca baza de pornire
suflete mari de femei. Fortele misterioase ale cerului care intervin si
diriguiesc viata noastra pamanteana, nu-si gasesc o punte de trecere mai
placuta decat sufletul sensibil, delicat si vibrant al femeii. Femeia
este creatoare de viata. Ea transmite celor urmatori, prin sanul ei, prin
fiinta ei intreaga, toate dorurile, gandurile si nazuintele care i-au
zbuciumat sufletul. Un popor al carui femei pricep apelul patriei si raspund
chemarii ei, nu poate avea decat copii viteji, gata oricand sa-i inalte
faima si sa-i ridice demnitatea. Aceasta este mama. Astazi ne gasim intr-o
perioada de prefacere, de lupta. Din aceasta batalie de onoare, femeia
timpurilor noastre nu poate lipsi. Vrem pe femeia varstei noastre luptatoare:
o vrem camarada. O cere timpul. Nu manechin fardat, nu zbatandu-se steril
pentru drepturi, nu cu costumul Evei, lacuind ceasuri intregi kilometrice
si mancand lamaie pentru silueta; si nu piatra de moara pe sufletul luptatorilor,
ci ea insasi razboinica, infruntand piedici de tot felul, propovaduind
credinta cea noua, suferind pentru idealul zilelor de azi, contribuind
la stralucirea lui.**
Legionarul
este omul care isi traieste viata catre inauntrul sau, in opozitie cu
"civilizatii" predicatori ai materialismului istoric, care traiesc catre
afara.
In
sensul conceptului spenglerian, se poate vorbi de un finalism legionar.
In ochii legionarului totul se misca spre un scop. El nu traieste decat
cu aceasta conditie. Pentru el, a trai este a lupta, a invinge, a impune,
vointa sa puternica are tendinta verticala. Directia activitatii sale
este spre indepartat si viitor. A gasi sufletul care sta inchis in materie
pentru a-l elibera, dandu-i aceasta forma de viata nepieritoare, aceasta
este morala legionara. Nu o negare a intelectualitatii, ci o potentare
a ei, in sensul virilitatii sale. O integrare a intelectualismului in
lumea romaneasca, este vointa legionarului. Scoaterea intelectualului
din situatia pe care si-a creat-o, de a se contempla intr-o continua auto-admiratie,
si asezarea lui printre valorile permanente si creatoare ale natiei. Nu
problema "in sine", ci problemele date de structuralul romanesc sa-l preocupe
pe acest mandarin stipendiat de oficialitate, steril si surd pana acum
la chemarea natiei sale.
|