CORNELIU ZELEA CODREANU

PARTEA I-A

Cuvânt înainte

Legiunea este o Organizaţie întemeiatã pe ordine şi disciplinã.

Legiunea e cãlãuzitã de un naţionalism curat, izvorât din nemãrginita dragoste de Neam şi ţarã.

Legiunea vrea sã trezeascã la luptã toate energiile creatoare ale Neamului.

Legiunea apãrã altarele Bisericii pe care duşmanii vor sã ni le dãrâme.

Legiunea îngenunche înaintea crucilor vitejilor şi mucenicilor Neamului.

Legiunea stã scut neclintit în jurul Tronului, din care voevozi şi regi s-au jertfit pentru apãrarea şi înãlţarea Patriei.

Legiunea vrea sã clãdeascã din suflete tari şi braţe vânjoase o ţarã puternicã, o Românie nouã.

Dupã doi ani de prigoanã cumplitã, "Cãrticica şefului de cuib" reapare sub semnul biruinţei Cãpitanului.

Acest îndreptar de viatã, organizare şi doctrinã legionarã, cu pagini din care s-au nãscut, au luptat şi au murit atâţia legionari fanatizaţi, a fost prigonit şi ars în rând cu trupurile martirilor noştri.

LEGIONARI,

Pãstraţi aceastã carte şi nu vã abateţi de la ea.

E gândul şi voinţa celui mai mare îndrumãtor al neamului nostru, pentru a realiza un om nou, o elitã adevãratã şi o tarã ca soarele sfânt de pe cer.

E flacãrã din nemãrginita dragoste a Cãpitanului pentru noi.

E lege peste veacuri, pentru neamul românesc.

Salutul se pãstreazã neschimbat, pentru cã voim sã creştem în duhul Lui.

Pânã nu se va întuneca cerul românesc peste sufletele noastre, Cãpitanul nu poate muri.

îl avem şi trãieşte în noi.

TRÃIASCÃ LEGIUNEA şi CÃPITANUL!

Horia Sima

Mai 1933, Bucureşti

PARTEA I–a

Camarazi,

La apelul fãcut de a ne reorganiza cu toţii în cuib aţi rãspuns într-un numãr covârşitor. "Pãmântul Strãmoşesc" va publica pe rând numele cuiburilor, dându-le

aprobarea cuvenitã. Sunteţi din toatã tara şi din toate pãturile sociale. In majoritate ţãrani şi muncitori.

PUNCTUL 1. Acum ştiţi cu toţii ce este un cuib: un grup de oameni sub comanda unui singur om. Cuibul nu are comitet. El are numai un şef care comandã, un corespondent care poartã corespondenţa, un casier care strânge cotizaţiile şi un curier care face legãtura cu alte cuiburi sau cu şeful judeţului. Toţi aceştia, ca nişte fraţi adevãraţi, ascultã de camaradul lor, care îndeplineşte funcţiunea de şef de cuib. (Vezi "Pentru Legionari", parte "Legiunea Arhanghelului Mihail", capitolul "Primele începuturi de organizare")

PUNCTUL 2. Datoriile corespondentului, curierului şi casierului cuibului.

Corespondentul tine corespondenta cuibului la ordinele şefului de cuib. El scrie şi expediazã scrisorile.

Curierul face legãtura între membrii cuibului, sau între douã cuiburi, sau între cuib şi diferiţi şefi ierarhici. El aduce pachetele cu broşuri, reviste, manifeste, ziare, etc. de la garã sau de la postã şi le împarte membrilor. Stã la ordinele şefului de cuib.

Casierul are grijã sã se încaseze o sumã cât de micã (cel puţin un leu pe lunã), de la fiecare membru. Sau alte ajutoare. El de asemenea stã la ordinele şefului de cuib.

PUNCTUL 3. Cele sase legi fundamentale ale cuibului. Au fost tratate pe larg vechile directive ale cuibului (directive desfiinţate total prin apariţia broşurii de faţă).

Le enumerãm aici:

1) Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, cãci numai aşa vei învinge. Urmeazã-ti şeful şi la bine şi la greu.

2) Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. Munceşte cu drag. Rãsplata muncii sã-ţi fie nu câştigul, ci mulţumirea cã ai pus o cãrãmidã la înãlţarea Legiunii şi la înflorirea României.

3) Legea tãcerii: vorbeşte puţin. Vorbeşte ce trebuie. Vorbeşte cât trebuie. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu fãptuieşte; lasã pe alţii sã vorbeascã.

4) Legea educaţiei: trebuie sã devii altul. Un erou. în cuib fã-ţi toatã şcoala. Cunoaşte bine legiunea.

5) Legea ajutorului reciproc: ajutã-ţi fratele cãzut în nenorocire. Nu-l lãsa.

6) Legea onoarei: mergi numai pe cãile indicate de onoare. Luptã, nu fi niciodatã mişel. Lasã pentru alţii cãile infamiei. Decât sã învingi printr-o infamie, mai bine sã cazi luptând pe drumul onoarei.

PUNCTUL 4. Micul drapel al Cuibului.

Fiecare cuib îşi are un mic Drapel tricolor. Pânza de mãtase. Mãrimea pânzei 40 cm ă 40 cm. Lungimea prãjinii 1m şi 10 cm. Deasupra o cruce. Pe pânzã va sta scris:

Cuibul ...

Garnizoana ...

Judeţul ...

Acest mic drapel nu este scos nici o datã afarã; el rãmâne în casã, la sediul cuibului. Pe pânza lui se pun "stele", una, douã, trei, ... pânã la 7 stele.

Drapelul cu 7 stele este un drapel încãrcat cu toatã gloria. Stelele le acordã numai şeful Legiunii, dupã propunerile şefilor judeţeni, sau din proprie convingere.

O stea pe drapel înseamnã o mare luptã la care a luat parte un cuib, luptã în care cuibul s-a distins, s-a purtat cu vrednicie.

Pentru ca drapelele sã fie toate la fel şi fãcute din aceeaşi pânzã, e bine ca şefii de cuib sã le comande de la şeful judeţului, iar acesta sã le comande de la Centru în Bucureşti.

Când îşi face un cuib drapel? Unui cuib nu i se poate încredinţa drapel decât dupã 6 luni de activitate regulatã.

De aceea un cuib nu-şi poate face drapelul fãrã aprobarea şefului de judeţ.

PUNCTUL 5. Despre rapoarte.

A. şeful de cuib trebuie sã facã un raport sãptãmânal dupã fiecare şedinţă de cuib.

Acest raport se va face dupã modelul ce se va da de şefii de judeţe.

Raportul trebuie sã cuprindã urmãtoarele date:

1. Numele cuibului şi data şedinţei.

2. Prezenta şi absenta de la şedinţă.

3. Cotizaţiile membrilor.

4. Iniţiativele şi realizãrile cuibului în curs de o sãptãmânã şi anume:

a) Diferite contribuţii bãneşti în folosul Legiunii.

b) Abonamente la diferite foi legionare şi mai ales la "Libertatea". Cumpãrãturi de foi, broşuri şi cãrţi legionare.

c) Vânzarea pe bani a tipãriturilor legionare.

d) Zile de muncã în şantierele şi taberele legionare.

e) Formarea de cuiburi noi.

f) Marşuri, şedinţe la câmp, vizitarea altor cuiburi.

Raportul se face de şeful de cuib şi se predã în timp de 24 de ore şefului de garnizoanã împreunã cu cotizaţia.

în localitatea în care se gãseşte sediul Organizaţiei Judeţene rapoartele se pot preda direct secretarului Organizaţiei.

B. şefii de garnizoanã înainteazã şefului de sector, între 1 şi 4 ale fiecãrei luni, rapoartele primite în timp de o lunã de la şefii de cuiburi din Garnizoanã, împreunã cu cotizaţiile.

C. şefii de sector înainteazã şefului de judeţ între 4 şi 7 ale fiecãrei luni, rapoartele şefilor de cuib din sectorul lor, primite de la şefii de garnizoanã, împreunã cu cotizaţiile.

D. şeful de judeţ întocmeşte pe baza rapoartelor şefilor de cuiburi din judeţ, situaţia generalã a judeţului pe timp de o lunã.

în acelaşi timp face o clasificare generalã a cuiburilor pe judeţ, clasificare a cuiburilor pe sectoare şi clasificarea sectoarelor.

şeful de judeţ face un raport lunar pe care îl înainteazã în dublu exemplar între 7 şi 13 a fiecãrei luni, şefului de Regiune.

Raportul şefului de Judeţ trebuie sã cuprindã:

1. Numãrul de cuiburi.

2. Cuiburi noi înfiinţate.

3. Numãrul de membri.

4. Creşterea faţă de luna precedentã.

5. Numãrul de şedinţe de cuib.

6. Numãrul de prezenţi.

7. Numãrul de absenţi.

8. Cotizaţii.

9. Contribuţii diverse.

10. Tipãrituri şi abonamente

a) Valoarea celor intrate.

b) Valoarea celor rãspândite pe bani.

c) Valoarea celor rãspândite gratuit.

d) Suma achitatã.

e) Suma rãmasã de platã.

11. şantiere.

a) Zile de lucru.

b) Evaluarea lucrãrii în bani.

12. Tabere.

a) Zile de lucru

b) Evaluarea lucrãrii în bani.

13. Marşuri: în Kilometri – om (se înmulţeşte numãrul de kilometri efectuaţi cu numãrul membrilor participanţi.

15. Delegaţii.

17. Dificultãţi interne ale Organizaţiei: certuri, neînţelegeri, diferite abateri ale legionarilor.

18. Mãsuri luate pentru înlãturarea dificultãţilor ivite.

19. Curente de simpatie, duşmãnie sau indiferenţă.

20. Punctele slabe ale Organizaţiei şi mãsurile luate pentru întãrirea ei în acele puncte.

21. ţinuta, atitudinea moralã în societate a legionarilor.

22. Atacuri de vrãjmãşie – calomnii, agresiuni, abuzuri ale autoritãţilor – înregistrate. Numele persoanelor ce atacã şi adresele lor.

E. şeful de Regiune, întocmeşte pe baza rapoartelor judeţene primite, o clasificare a judeţelor din regiune şi o situaţie generalã a regiunii.

şeful de Regiune înainteazã Centrului, pentru serviciul personalului, între 13 şi 17 a fiecãrei luni, un raport cu situaţia generalã a Regiunii, cuprinzând exact aceleaşi puncte din raportul şefului de judeţ.

în acelaşi timp şeful de Regiune, înainteazã câte un exemplar din rapoartele şefilor de judeţ.

PUNCTUL 6. Când se adunã cuibul.

Toate cuiburile de legionari din toatã ţara se adunã în fiecare sâmbãtã searã; a doua zi e duminicã, aşa cã fiecare poate sã întârzie puţin la sfat. Dar dacã e nevoie el se poate aduna oricând îl cheamã şeful, în orice zi din sãptãmânã.

PUNCTUL 7. Viaţa cuibului.

Cuibul adunat este o bisericã. Intrând în cuib te dezbraci de toate chestiunile mãrunte şi închini o orã gândurile tale curate Patriei. Ceasul de şedinţă al cuibului este ceasul Patriei. Armonia deplinã trebuie sã rezulte nu numai din prietenia celor adunaţi, dar mai ales din comunitatea idealului lor. Acolo în cuib se vor înãlţa rugãciuni lui Dumnezeu pentru biruinţa Legiunii, se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morţi: martiri, eroi cãzuţi pentru Legiune şi camarazii morţi în credinţă legionarã, prieteni, pãrinţi, bunici şi strãmoşi, rechemându-se duhurile lor.

în linii generale, în cuib nu se va da loc la discuţii înfocate, violente, contradictorii. Cât mai putinã vorbã, cât mai multã meditaţie, nimic sã nu tulbure majestatea tãcerii şi a bunei înţelegeri.

Se vor face exerciţii de tãcere completã.

PUNCTUL 8. Prima grijã: PUNCTUALITATEA.

PUNCTUL 9. A doua grijã: INIMA BUNÃ.

Legionarul când vine la cuib trebuie sã fie cu inimã bunã. Sã nu porneascã cu gând de sfadã, de rãutate, cãci în cuib n-are voie sã se certe nimeni. Când legionarul va avea poftã de sfadã, sã se bage între duşmani.

Lucrurile mari şi bune se fac cu inimã bunã, pentru cã unde e inimã bunã acolo e Dumnezeu, iar unde inima e rea, acolo s-a bãgat diavolul. De aceea unde este inima rea nici un lucru n-are spor. Toate merg pe dos. Despre omul care pãşeşte cu inimã rea se zice cã nici pãpuşoii nu-i cresc pe ogor.

PUNCTUL 10. îNCEPEREA şEDINţEI

La ora hotãrâtã, dupã ce membrii cuibului s-au adunat, şeful cuibului se ridicã şi strigã cu voce ostãşeascã:

Camarazi,

La auzul acestui semnal toţi sar în picioare. Se îndreaptã cu faţa cãtre rãsãrit şi salutã cu braţul întins: salutul cerului, adicã al înãlţimilor şi al soarelui adicã simbolul biruinţei luminii şi al binelui.

şeful cuibului spune cu glas rar şi dupã el repetã toţi ceilalţi:

1. – Sã ne rugãm lui Dumnezeu.

2. – Sã ne gândim la Cãpitanul nostru.

3. – Sã ne ridicãm cu gândul la sufletele martirilor:

– Moţa,

– Marin,

– Sterie Ciumetti

– şi ale tuturor camarazilor noştri

– cãzuţi pentru Legiune

– sau morţi în credinţă legionarã.

4. – Sã credem în învierea României legionare şi în sfãrmarea zidului de urã şi de mişelie care o împresoarã

5. – Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea.

PUNCTUL 11. Cu ce începe şedinţa şeful cuibului?

1. Cu partea informativã. Noutãţi.

Ce veşti a primit de la Centru sau de la judeţ etc.

Ce s-a mai întâmplat prin ţarã.

Ce s-a mai întâmplat prin sat (politica satului), oraş, fabricã, facultate.

Cum stau diferitele forte politice adverse: cresc, stau pe loc, dau înapoi.

Cum merge Legiunea noastrã în ţarã.

Aici la noutãţi fiecare membru din cuib mai aduce şi el noutãţile pe care le ştie.

2. Ordine sosite.

Ce ordine s-au mai dat. Cu ce se ocupã ceilalţi legionari din ţarã. Cum merge lupta legionarã.

3. Citirea "Pãmântului Strãmoşesc" şi a celorlalte foi legionare.

"Pãmântul Strãmoşesc" trebuie citit în întregime. în el se aflã adevãratul duh legionar.

Toate ordinele date de centru precum şi cele mai bune informaţii cu privire la mişcarea din întreaga ţarã. De asemenea se vor citi foile legionare locale.

4. Educaţia membrilor.

Legionarul va trebui sã ştie cã: Legiunea va învinge pânã la sfârşit toate partidele, oricâte piedici i se vor pune în cale.

Cã toţi legionarii sunt gata sã facã orice jertfã cu bucurie. Cã fiecare jertfã înseamnã un pas înainte cãtre victorie.

Cã legiunea are un program precis care se va publica la timpul potrivit.

Cã prin realizarea acestui program ţara se va reface.

Cã legionarii vor face din aceastã Românie o ţarã frumoasã şi bogatã.

Cã legionarii sunt chemaţi de Dumnezeu ca dupã veacuri de întuneric şi asuprire sã sune trâmbiţa învierii neamului românesc.

şeful de cuib va cãuta sã sãdeascã adânc în sufletul fiecãruia dintre membrii cuibului credinţa în Dumnezeu, în Patrie şi în misiunea neamului nostru.

PUNCTUL 12. Ce se mai poate discuta în cuiburi.

în cuiburi, când este vreme, se mai discutã şi alte probleme.

Iatã câteva titluri de discuţii sãteşti:

2) Care sunt rezultatele dacã îngrãşãm pãmântul?

3) Este bine sã semãnãm mereu acelaşi fel de cereale pe pãmânt?

4) S-ar putea ca satul sã-şi cumpere o maşinã de treierat?

5) Cum s-ar putea obţine un preţ mai bun pe produsele ţãrãneşti?

6) Cum trebuie sã îngrijim vitele, tovarãşii noştri de muncã pentru ca sã nu mai sufere?

7) Crescutul pãsãrilor n-ar putea aduce un venit gospodarului, asigurându-i o hranã mai bunã?

8) Cum s-ar putea înfrumuseţa satul? îmbunãtãţi drumurile, podurile? îngrijirea bisericii şi a cimitirelor, a şcolii?

Iatã câteva titluri de discuţii pentru cuiburile de fete sau doamne (Cetãţui).

1) Rolul femeii legionare în România nouã.

2) Drepturile şi datoriile femeii legionare.

3) Sora legionarã ca mamã.

4) Sora legionarã ca soţie.

5) Sora legionarã ca luptãtoare.

6) Sora legionarã şi disciplina.

7) Femeia legionarã şi femeia modernã.

8) Cum s-ar putea da o masã mai hrãnitoare familiei.

9) Cât mai multã şi variatã iniţiere în arta gãtitului aşa de puţin cunoscutã în lumea satelor.

10) Curãţenia casei şi îngrijirea copiilor.

11) Cum s-ar putea ca îmbrãcãmintea întreagã sã se facã în casã.

12) Creşterea copiilor. La Bisericã. Spovedania şi Sf. împãrtãşire. Iubirea de carte şi de luminã, de muncã, de ţarã.

Cuiburi intelectuale.

Iatã titlurile conferinţelor ţinute de cuibul AXA din Bucureşti.

1. Antisemitismul în cadrul Legiunii. Deosebirea între legionari şi cuzişti. (Ion I. Moţa).

2. Problema minoritãţilor în statul român.

4. Problema moralã în viata publicã a României. Scrierile imorale.

5. Educaţia moralã a legionarului.

6. Caracter de legionar.

7. Politica agrarã. Reforma financiarã.

8. Problema muncitoreascã în statul legionar.

9. Capitalul şi munca româneascã.

10. Industrie şi agriculturã.

11. Biserica în statul legionar. Preotul.

12. Politica externã a României.

13. Legiunea şi marxismul.

14. Armata.

Cuiburile studenţeşti şi Frãţiile de Cruce.

1. Deosebirea între politica partidelor şi politica Legiunii.

2. Deosebirea de organizare între sistemul partidelor politice şi sistemul Legiunii.

3. Afinitatea între fascism şi Mişcarea Legionarã.

4. Puncte comune între hitlerism şi Mişcarea Legionarã.

5. Formeazã jidanii un pericol fãrã leac?

6. Foloasele spiritului de disciplinã?

7. De ce Mişcarea Legionarã poate salva ţara şi de ce celelalte mişcãri politice nu o pot salva?

8. De ce cuzismul nu poate învinge?

9. ţãranul în statul legionar.

10. Muncitorul în statul legionar.

11. Cine este Benito Mussolini.

12. Cine este Adolf Hitler.

13.

14. Cine a fost Lenin.

15. Educaţia fizicã, factor principal în educaţia legionarã.

16. Fascismul înainte şi dupã 1922.

17. Ce este Balilla? Organizarea ei.

18. Cântecul legionar.

19. Franţa naţionalistã şi Franţa socialistã.

20. Cum se pot combate tendinţele Ungariei asupra Transilvaniei?

21. Cum se poate anihila încercarea de influenţă a Rusiei asupra Basarabiei?

22. Cum se pot întãri frontierele dinspre Bulgaria?

23. Cum se poate salva Maramureşul?

24. Poate exista o artã legionarã?

25. Statul legionar şi Românii de peste hotare.

Coruri.

Cuiburile formate din legionari mai tineri vor învãţa marşurile legionare şi vor cânta în şedinţă.

PUNCTUL 13. Hotãrâri.

La sfârşitul şedinţei se iau hotãrâri. Orice şedinţă trebuie sã se termine prin hotãrâri precise, adicã sã se arate ce are de fãcut fiecare legionar pânã la şedinţa viitoare.

Cuibul lucreazã: a) dupã ordinele care le primeşte de la comandanţi şi b) din proprie iniţiativã (hotãrârea pe care şi-o ia singur). şeful de cuib poate lua iniţiativa în mai multe direcţii.

1. Mãrirea Organizaţiei, adicã facerea de cuiburi noi.

2. Strângerea de fonduri prin serbãri, vânzãri de broşuri etc. (afarã de colectarea de bani, care nu este permisã decât printre membrii organizaţiilor noastre).

3. împãrţirea în lumea nelegionarã, dupã un plan bine stabilit, a literaturii legionare.

Fiecare cuib are un numãr de oameni cunoscuţi în faţa sa.

Ei pot fi prieteni, indiferenţi sau vrãjmaşi. Cuibul îşi face o listã cu numele şi adresa lor, apoi îşi propune ca încetul cu încetul sã-i convingã şi sã-i creascã în credinţă legionarã.

Atunci trimite fiecãruia hranã sufleteascã: cãrţi, reviste, articole, fotografii, coruri. Bine studiate, dupã sufletul şi mintea omului care le va citi. Pe un om poate sã-l influenţeze o anumitã carte, un anumit articol, o anumitã foaie, revistã. Pe altul, altele. De aceea cuibul trebuie sã studieze ca sã nu arunce nimic în vânt.

Vrãjmaşului trebuie sã-i dea cãrţi? Da. Pentru cã dupã ce va citi azi, mâine, poimâine, va începe sã se clatine. şi vrãjmaşul care se clatinã va fi învins.

Aceastã hranã sufleteascã nu se trimite numai o datã. Cuibul are grijã de pui pânã fac aripi.

Când sufletul lor a crescut în credinţă, atunci plini de recunoştinţă vor veni, te vor cãuta şi te vor întreba: ce sã fac acum? îi vei rãspunde: "Fã şi tu ce am fãcut eu.

Hrãneşte şi tu pe alţii, dupã cum te-am hrãnit şi eu pe tine."

Materialul (broşuri, cãrţi etc.), uneori se vinde, de cele mai multe ori însã omul le va gãsi acasã gratuit, date de cuib din sãrãcia lui. şi fãrã ca sã ştie cine i le-a trimis.

Cãci cuibul dã, urmãreşte efectul şi nu spune cine trimite. Abia la sfârşit se vor cunoaşte. Mare bucurie va simţi un cuib pentru fiecare om pe care-l va scoate din lumea vrãjmãşiei şi-l va aduce în lumea credinţei legionare.

Citez cuibul "Avangarda 13, Nr. 3", care în timp de o lunã şi jumãtate a împãrţit 37 de volume "Pentru legionari" şi 15 "Cranii de lemn".

Cuiburile de legionare, de copii, de legionari bogaţi sau sãraci, fiecare dupã puteri, pot face aceastã operã dând rezultate extraordinare pentru Legiune.

4. Cuibul mai poate lua iniţiativa unui şantier. Adicã sã dreagã un pod stricat, un şanţ, un drum, un gard, sã ajute un copil bolnav, sã repare casa unui bãtrân sau a unei vãduve. Sã îngrijeascã de mormintele pãrãsite.

Aşa cã în fiecare şedinţă şeful cuibului va pune aceastã imperioasã întrebare:

Ce sã mai facem ca sã ne mãrim organizaţia?

Cu ce putem noi sã ajutãm Legiunea?

Fiecare membru al cuibului se gândeşte şi unul spune: sã mai facem cuiburi în sat la noi, sau în facultate, dacã e student, etc.

Altul spune: în satul vecin nu existã nici un cuib, sã mergem acolo sã facem. Altul spune: sã ajutãm bãneşte Legiunea. Cãci având bani, legionarii îşi vor înzestra organizaţia cu tot ce-i trebuieşte pentru luptã şi sã anunţãm şeful Legiunii pentru a vedea unde ne repartizeazã (la susţinerea unei foi, la cumpãrarea unei camionete, la broşuri etc.).

Munca fiecãrui cuib este de o mare importanţă.

Nu se poate ca un cuib sã se constituie şi apoi sã nu mai lucreze nimic, adicã sã nu mai dea nici un semn de viaţă. Cuibul care nu munceşte, care nu se mişcã şi nu dã semne de viaţă este trecut în catalogul Legiunii sub denumirea de "Cuiburi moarte".

PUNCTUL 14. Despre iniţiativa şefului de cuib.

Iniţiativa este cea mai frumoasã floare pe care un comandant o poate purta.

şeful care îşi ia rãspunderea iniţiativei trebuie sã ştie cã ea poate aduce mãrirea Organizaţiei, dar poate aduce şi foarte mare rãu, dupã cum un şef o întrebuinţeazã în bine sau în rãu.

Nu are voie în special:

a) a tipãri ceva în numele Organizaţiei fãrã aprobarea Biroului Central al Presei Legionare.

b) a scrie ordine sau scrisori cu conţinutul nechibzuit, care sã fie rãu interpretate de cãtre acei cãrora se adreseazã, sau de cãtre adversari.

c) Nu are voie de a-şi bãga unitatea în acţiuni dezordonate, chefuri, petreceri sau scandaluri etc.

d) Nu are voie a trata şi nici a încheia vreo combinaţie politicã cu oamenii altei grupãri, fãrã aprobarea directã a şefului Legiunii.

e) în general, un şef, ca şi un legionar, trebuie sã fie atent de a nu face nici un fapt, de a nu se introduce în vreo acţiune care ar putea periclita, strica sau dezonora Legiunea.

Când se ia iniţiativa?

a) Iniţiativa se ia când nu existã vreun ordin precis dat de cãtre şefii ierarhici. Dacã este un ordin, se executã ordinul.

b) Dacã între timp situaţia s-a schimbat, şeful de cuib, ca orice comandant, pe rãspunderea lui, va lua mãsuri din iniţiativã proprie, judecând însã cu pãtrundere, pentru ca organizaţia sã iasã cât mai bine.

c) Dacã din întâmplare existã un şef legionar pe loc mai mare ca şeful de cuib, şeful de cuib nu mai are iniţiativa. Comanda, iniţiativa şi rãspunderea o ia legionarul mai mare în grad.

în afarã de aceste cazuri prevãzute, şeful de cuib are o largã iniţiativã.

El va lua hotãrâri cu de la sine putere, în bunã înţelegere cu toţi membrii cuibului, în scopul de a servi cauza legionarã. Imediat ce a luat o iniţiativã, o raporteazã şefului garnizoanei. Dupã ce a executat-o, raporteazã din nou: "Vã aduc la cunoştinţă cã hotãrârea luatã de noi de a executa ..., am adus-o astãzi la îndeplinire, bucurându-ne cã am adus-o astãzi la bun sfârşit."

şeful Legiunii cântãreşte, e un şef legionar, dupã puterea lui de iniţiativã. Cei mai buni şefi şi cele mai bune cuiburi sunt acelea care iau cele mai bune iniţiative şi le duc la îndeplinire.

PUNCTUL 15. Despre executarea ordinelor.

Când un legionar sau un cuib primeşte un ordin, este o chestiune de onoare de a-l executa, trecând prin foc şi prin apã, dacã este nevoie.

Dupã aceasta se mãsoarã vrednicia legionarã.

Când şeful Legiunii dã semnalul unei bãtãlii legionare (cum a fost de exemplu: cumpãrarea unei camionete, scoaterea unei foi, cumpãrarea unei tipografii), cuiburile ca nişte albine, întrecându-se în hãrnicie şi în vitezã unele pe altele, trebuie sã vinã fiecare cu ceea ce poate da.

Ori de câte ori vin asemenea ocazii, trebuie sã concureze într-o adevãratã întrecere nebunã înspre victoria legionarã toate cuiburile.

Cum ar fi cu putinţă ca un cuib sã fi rãmas în afara luptei, sã nu fi adus şi el un cât de mic ajutor, cât de micã jertfã?

Din aceste lupte se poate vedea cine meritã sã se înalţe, în noua lume legionarã, şi cine trebuie sã rãmânã unde este.

PUNCTUL 16. închiderea şedinţei.

Membrii cuibului se scoalã în picioare cu faţa spre rãsãrit. Salutã cu braţul întins spre cer. Toţi repetã dupã şeful cuibului: "Jur cã nu voi trãda niciodatã Legiunea".

Dupã aceea legionarii se despart în voie bunã cu gândul la hotãrârile pe care trebuie sã le execute. în prima şedinţă viitoare se va vedea cât s-a executat din hotãrârea luatã.

PUNCTUL 16 BIS. Marşul legionar.

Duminica şi în zilele de sãrbãtoare cuiburile de toate categoriile: Frãţii, Cetãţui, etc. trebuie sã se obişnuiascã a pleca în marş. Noi nu ne cunoaştem ţara. Unii nu-şi cunosc nici satul vecin.

în zilele de sãrbãtoare, pe ploaie sau pe vreme bunã, iarna sau vara, sã ieşim afarã în mijlocul naturii. Pãmântul românesc sã devinã un furnicar în care sã se întâlneascã pe toate drumurile mii de cuiburi alergând în toate direcţiile.

în timpul slujbei sã se opreascã la Biserica din cale. Sã se opreascã la camarazii din satele vecine.

Marşul este sãnãtos. Marşul repauzeazã şi reface nervul şi sufletul omenesc. Dar mai presus de toate, marşul este simbolul acţiunii, al explorãrii, al cuceririi legionare.

Marţul se face în ordine: pasul bãrbãtesc.

PARTEA a II–a

PUNCTUL 17. Cuibul superior şi Familia de cuiburi.

Fiecare membru al cuibului, dupã ce a stat într-un cuib mai multã vreme fãcându-si educaţia legionarã poate sã se desprindã din acel cuib şi sã-si formeze un alt cuib în care el va fi şef.

Dacã dintr-un cuib se desprind cel puţin 3 membrii şi-şi face fiecare câte un cuib, cuibul vechi va deveni cuib superior.

Un cuib superior se poate întinde şi în zece sate dacã poate face în fiecare dintre ele câte un cuib nou. Fiecare este liber sã se întindã dupã puterea e care o are, astfel cã dintr-un cuib fãcându-se mai multe cuiburi, toate acestea formeazã un fel de familie. Adicã cuibul care s-a format întâi şi cu toate celelalte, care s-au nãscut din el, formeazã o familie. Fiecare cuib din familie îşi are un şef, dar mai mare peste toţi este şeful primului cuib.

PUNCTUL 18. Cuiburi încadrate.

Cuiburile dintr-un sat, comunã, oraş, fabricã, facultate, etc. trebuie sã aibã legãturi între ele. De ce? Pentru ca sã nu se ciocneascã între ele în anumite chestiuni (unii sã aibã o pãrere, alţii altã pãrere). Toţi legionarii vor avea o singurã pãrere, un singur gând şi un singur suflet. De aceea trebuie sã aibã toţi un singur şef.

Cine este şeful dintr-un sat.

Dacã într-un sat este o singurã familie de cuiburi, şeful legionarilor din sat este şeful primului cuib.

Dacã sunt douã familii de cuiburi, şeful satului sau şeful garnizoanei legionare va face cu schimbul câte o lunã.

O lunã va fi şef al garnizoanei legionare şeful unei familii, o lunã şeful celeilalte familii de cuiburi.

Dacã vor fi trei sau patru familii de cuiburi vor face fiecare câte o lunã cu schimbul.

şefii de garnizoanã când se schimbã, fac un proces verbal de predarea şi primirea comenzii, pe care îl trimit şefului judeţean ca sã ştie cine are comanda luna aceea.

Mai târziu, când cuiburile se înmulţesc, se fac şi şefi de sectoare, care sã facã legãtura şi sã aibã grijã de toate cuiburile din regiune. şeful de sector este numit de conducerea centralã a Legiunii în urma propunerii şefului judeţean. El se va recruta dintre cei mai destoinici şefi de garnizoanã.

în cazul victoriei legionare, primar într-o comunã nu va fi şeful de sector sau şeful vreunei familii de cuiburi legionare, ci va fi cel mai destoinic om pe care îl va avea Legiunea în acea comunã. El va fi însã sub controlul şefului legionar din acea comunã.

PUNCTUL 19. Chemarea şefilor de cuiburi. şcoala de Cadre.

şeful garnizoanei legionare sau şeful unui cuib superior cheamã la consfãtuire din când pe şefii cuiburilor în subordine, ca sã se informeze cum mai merge activitatea, sã le comunice ordinele sosite sau sã ia vreo hotãrâre. Cu aceastã ocazie se face cu şefii de cuiburi şcoala de cadre, adicã şcoala care sã înveţe pe şeful de cuib: organizarea, duhul legionar, ce voieşte şi ce va face Legiunea, datoriile unui şef legionar, toate învãţate dupã broşura de faţă.

şeful politic judeţean îşi cheamã cel puţin o datã la douã sãptãmâni subalternii (şefii de unitãţi, F. d. C., cetãţui, Sectoare, Statul Major, etc.)

Orice şef când îşi cheamã oamenii în subordine pentru a le da directive, sau a le face şcoala legionarã, nu-i cheamã în vizitã şi nu le serveşte câte un pahar de vin ca în lumea democraţiei.

Asemãnãtor unui comandant de regiment care îşi cheamã ofiţerii subalterni înainte de luptã pentru ca sã le dea ordine, aşa se prezintã şeful legionar.

Va sta în picioare în poziţie de drepţi. Va fi încins; simbolul puterii. Ceilalţi, în semicerc în poziţie corectã, atenţi, serioşi, conştienţi cã în clipa aceea fac o slujbã neamului lor, ca aceea pe care o face preotul la altar.

Vor fi şi ei încinşi. Se va face apelul, se va da raportul. Se va cânta. Urmeazã aceeaşi formalitate la deschidere şi la închidere ca şi la şedinţa cuibului.

Formaţiuni pentru corpul legionar. Când soseşte un şef, corpul legionarilor va fi aranjat în careu sau în linii de plutoane prin flanc.

PUNCTUL 20. Un rol important al şefilor de Garnizoanã legionarã.

şefii de garnizoanã legionarã dintr-o comunã mai au o importanţă mare în materie de organizare sãteascã şi anume: dupã ce cuiburile de legionari s-au înmulţit, şefii de garnizoanã se adunã împreunã şi în cea mai bunã înţelegere despart de o parte cuiburile tinerilor de la 18 pânã la 27 sau chiar 30 de ani.

Aceste cuiburi tinereşti, toate la un loc, se vor numi "Grupul legionarilor din comuna X".

în fruntea acestor cuiburi, şefii de garnizoanã legionarã vor pune pe cel mai bun dintre şefii de cuiburi (având în vedere cine a fãcut cele mai multe cuiburi şi cine are mai multe calitãţi de şef) şi vor cere apoi confirmarea din partea şefului Legiunii.

în caz cã sunt doi buni, vor face şi aceşti şefi de Grupuri legionare, cu schimbul câte o lunã. Ei ascultã de ordinele şefului de Garnizoanã Legionarã.

PUNCTUL 21. Un alt rol al şefilor de garnizoanã.

Este acela de a veghea ca sã nu se întâmple nici o neînţelegere între legionari. Nici o ambiţie decât aceea de a ieşi învingãtor. El va cãuta sã împace cu foarte multã înţelepciune orice neînţelegere. în faţa şefului Legiunii este mai mare, nu încãpãţânatul, ci acele care ştie sã se supunã intereselor sacre legionare, sã jertfeascã din convingerile lui, din mândria lui, în scopul victoriei.

PUNCTUL 22. Câte feluri de cuiburi sunt în Legiune.

1) Cuiburi numite "Frãţii de Cruce". Aici intrã numai tineri de la 14 la 20 de ani din diferite scoli. F.D.C. sunt numai al oraşe.

Rolul acestor cuiburi este de a face educaţia tinerimii române şi anume:

a) Educaţia Creştinã: ei trebuie sã recunoascã, sã iubeascã pe Dumnezeu şi sã se poarte dupã învãţãturile Creştine.

Este foarte multã literaturã imoralã care ucide sufletul copilului. El trebuie sã fie ferit de a sorbi aceastã otravã.

b) Educaţia Naţionalã: tânãrul român trebuie sã-şi iubeascã Patria, Pãmântul şi Regele. Fãrã patrie este ca un pui fãrã cuib.

El trebuie ferit de literatura comunistã care se ridicã în contra lui Dumnezeu, în contra Familiei, în contra proprietãţii, în contra Armatei.

c) Educaţia Socialã: în sufletul tineretului nostru trebuiesc cultivate şi întreţinute sentimentele creştine de dreptate şi echitate socialã şi setea de muncã creatoare.

d) Educaţia Fizicã: copilul trebuie sã fie voinic şi sãnãtos la trup, pentru cã el va fi ostaşul de mâine care va apãra acest pãmânt. (Legiunea Sportivã).

e) Educaţia Sanitarã: el trebuie pãzit de nenumãratele boli, în special de cele venerice care secãtuiesc toatã vlaga tineretului. Cu un cuvânt, trebuie sã ne îngrijim de Românul zilei de mâine, care va purta pe umerii sãi marea rãspundere a existentei Patriei.

PUNCTUL 23. 2) Cuiburile de fete (Doamne), denumite şi "Cetãţui" când ele sunt formate din eleve de la şcolile superioare. Tot cu acelaşi scop de educaţie. Ele mâine vor fi mame. şi copilul va fi dupã cum îl creşte mama lui. Ele ajutã Legiunea cu munca lor şi cu propagarea ideilor legionare.

PUNCTUL 24. 3) Corpul legionarilor: de la 21 la 28 de ani. Toate cuiburile cu membri în aceastã categorie de vârstã formeazã Corpul Legionarilor.

Se admite excepţional şi sub aceastã vârstã pentru membrii cuiburilor de la sate unde nu existã Frãţii de Cruce.

Ei sunt membrii cei mai activi ai Legiunii.

Pe lângã educaţie, ei aleargã şi împrãştie credinţele noastre. Ei împrãştie cel mai mult suflet, cãci au de unde.

Ei fac politicã şi politica este o luptã din care învinge cel cu suflet mai bine cãlit, cel mai hotãrât, cel mai rãbdãtor, cel mai disciplinat, cel mai activ.

Educaţia faptei creatoare. El, legionarul, va fi acela care prin munca lui proprie va clãdi România cea nouã, nu pentru a câştiga ceva, ci numai din dorinţa de a o vedea ţarã puternicã.

Lui trebuie sã i se facã educaţia jertfei, nu a câştigului, cãci numai jertfind cu toţii, vom putea avea o ţarã frumoasã şi bogatã.

Lui trebuie sã i se facã educaţia disciplinei severe, pentru cã numai sforţãrile unite, disciplinate, ale tuturor pot avea efectele dorite.

PUNCTUL 25. 4) Studenţii legionari de la o Universitate se organizeazã în modul urmãtor: toate cuiburile studenţeşti dintr-un judeţ formeazã Grupul Legionar

Studenţesc, purtând denumirea judeţului respectiv şi stând sub conducerea celui mai vrednic legionar.

Toate grupurile studenţeşti judeţene de pe lângã o universitate, formeazã Centrul Studenţesc Legionar, sub comanda unui şef legionar, ajutat de cãtre toţi şefii grupurilor legionare.

şefii de grupuri şi de centre studenţeşti legionare sunt numiţi în fiecare an de cãtre Marele Consiliu Universitar Legionar, care lucreazã sub preşedinţia şefului Legiunii.

Acest consiliu este format din preşedintele centrelor universitare legionare şi din câte 5 şefi de grupuri legionare. Studenţii de la fiecare universitate aleşi automat în ordine alfabeticã judeţeanã, în fiecare an. în cazuri de festivitate deosebitã, la acest consiliu pot lua parte toţi şefii de unitãţi legionare studenţeşti (cuiburi, grupuri şi centre).

Un şef legionar de orice unitate nu poate ocupa în acelaşi timp o funcţiune în vreuna din comitetele organizaţiilor studenţeşti generale, ca: cercuri, societãţi de facultãţi, centre, etc. Pentru aceste funcţiuni va delega legionari de sub comanda sa, sau de va fi nevoie sã intre personal, va preda altuia comanda legionarã.

PUNCTUL 26. 5) Organizaţia politicã propriu-zisã: sunt cuiburile oamenilor mai în vârstã, care şi ei vor face educaţia în sens legionar, vor acţiona politiceşte, vor proteja şi îndruma pe cei mai tineri.

Conducerea o are şeful politic judeţean, care în acelaşi timp supravegheazã şi îndrumã activitatea celorlalte unitãţi legionare.

PUNCTUL 27.

Toate aceste judeţe au în fiecare judeţ şi la centru Comandamentele lor aparte:

Astfel, în fiecare judeţ existã:

– şeful Frãţiei de Cruce (F.D.C.);

– şefa Cetãţuilor de fete sau doamne.

– şeful Corpului Legionarilor.

– şeful Corpului Muncitorilor

– şeful Organizaţiei Politice.

Toţi aceştia fac parte de drept din statul major judeţean, respectând şi ascultând pe şeful Organizaţiei politice judeţene.

La centru existã:

– Comandamentul F.D.C.

– Comandamentul Cetãţuilor de fete.

– Comandamentul Corpurilor Legionare

– Comandamentul Corpului Muncitoresc Legionar

– Comandamentul Corpului Studenţesc Legionar

– şefia Organizaţiei politice

Toţi aceştia sunt sub conducerea şefului Legiunii.

PUNCTUL 28.

în regulã generalã, toţi aceşti şefi se schimbã cu anul. şefii Organizaţiei politice pot sta câte doi ani sau mai mult cu aprobarea şefului Legiunii.

Fiecare şef are grijã din vreme sã-şi formeze înlocuitorul.

Foştii şefi trec într-o situaţie superioarã şi au totdeauna grijã de îndrumarea şi sfãtuirea şefilor actuali şi de supravegherea bunului mers al întregii organizaţii. Ei asistã la orice şedinţă şi-şi dau întotdeauna pãrerile lor.

Ei îndeplinesc în special rolul de judecãtori pentru orice neînţelegeri sau conflicte ivite între legionari, cãutând cu înţelepciunea şi experienţa lor sã împace lucrurile şi sã pãzeascã organizaţia de cea mai mare greşealã: neînţelegerea, dezbinarea.

PARTEA A III–A

PUNCTUL 29. 1) Cum trebuie sã fie şi sã se poarte un şef.

Un şef trebuie sã fie înţelept, trebuie sã se gândeascã bine când ia o hotãrâre, pentru ca ea sã fie bunã. Hotãrârea trebuie luatã repede şi dusã pânã la capãt.

Trebuie sã fie blând şi sã-şi iubeascã oamenii de sub comanda lui.

Trebuie sã fie voios; aşa trebuie sã aparã înaintea celor pe care îi comandã, nu amãrât întunecat nervos.

Trebuie sã fie drept cu legionarii şi cu toatã lumea. Nici adversarului nu-i poate face nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar pe cãile dreptãţii, ale moralei; nu prin laşitate sau minciunã.

Trebuie sã fie curajos şi hotãrât în ceasuri de primejdie. Aşa bunãoarã, dacã va vedea un om în primejdie, datoria de onoare a unui legionar este de a sãri pentru a-l salva, înfruntând primejdia. Ex.: foc, înec etc.

Trebuie sã împartã bucuriile şi durerile cu toţi camarazii lui. în orice ocazie în lume, nu numai în lumea legionarã, el trebuie sã-şi aleagã locul cel mai greu. Un legionar nu se înghesuieşte ca sã apuce cel dintâi loc la masã sau cel mai bun pat la culcare.

Trebuie sã fie dibaci, adicã orice ordin sã-l ducã la bun sfârşit, întrebuinţând cãile cele mai inteligente.

Trebuie sã comande clar şi sã-si ducã oamenii la biruinţă.

Sã nu vorbeascã de rãu pe camarazii lui. Sã nu permitã sã i se vorbeascã de rãu despre alţii.

Sã ştie sã pãstreze armonia în unitatea pe care o conduce. Este de o importanţă capitalã. Un şef de ar avea toate calitãţile din lume şi dacã în unitatea pe care o comandã e ceartã, dezbinare, neînţelegere, trebuie imediat înlocuit. Sunt unii şefi care îndatã ce iau comanda unei unitãţi, unitatea începe a se destrãma.

Sã fie foarte cuviincios cu toatã lumea. Sã nu bruscheze lumea, pentru cã în loc de a o atrage o s-o îndepãrteze.

Trebuie sã fie cumpãtat la toate. De exemplu: nu se poate concepe nici un şef şi nici un legionar beat. Legionarul poate petrece, dar nu se îmbatã.

Sã fie om de cuvânt.

Sã fie de o cinste care sã-i atragã stima tuturor oamenilor din jur.

şeful legionarilor este un om nãzdrãvan, care din orice împrejurarea oricât de grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie sã fie învingãtor. De va cãdea, el se va ridica din nou şi va învinge.

Numai înzestrat cu astfel de calitãţi, un şef legionar va putea prin şcoala cuibului şi prin puterea exemplului, transforma pe fiecare român creând un suflet nou, un adevãrat caracter, care va şti sã învingã în toate împrejurãrile şi cu care ţara se va putea mândri.

PUNCTUL 30. 2) De ce trebuie sã se pãzeascã un şef legionar.

a) Sã nu se lase ademenit. Adversarii au douã cãi de luptã. Prima cale, atacul fãţiş pentru a ne strivi. Dacã vãd cã noi am rezistat şi n-am fost striviţi, atunci încearcã a doua cale: ademenirea câtorva oameni pentru dezbinarea noastrã.

Un exemplu: procesul de la Vãcãreşti din 28 Martie 1924. Procesul acesta a urmãrit strivirea noastrã. Noi însã am rezistat, am ieşit învingãtori, adicã am fost achitaţi.

Diferite persoane sus-puse se arãtau prietene cu noi (dupã proces), ne chemau la masã, ne lãudau: cã suntem buni, suntem talentaţi, vom ajunge departe etc.

în acelaşi timp încercau dezbinarea noastrã: vorbind rãu pe ceilalţi camarazi.

Noi am prins aceastã notã de atac şi ce auzeam, veneam şi ne spuneam unul altuia. şi atacul a cãzut. Iar noi, dupã 10 ani, ne gãsim tot aşa de uniţi ca şi în ceasul întâi.

Acum împotriva Mişcãrii Legionare, se întrebuinţeazã primul mijloc: încercarea adversarilor de a ne strivi. Când vor vedea însã cã nu ne pot strivi, vor încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastrã prin ademenire.

Nu vedeţi cum s-au dezbinat toate partidele din România, tot prin ademenire: liberalii în douã, averescanii în douã, iar acum, în urmã, şi naţional ţãrãniştii stau gata sã fie învinşi şi rupţi în douã. Vor încerca şi cu noi. Dar noi vom fi pregãtiţi şi vom învinge.

PUNCTUL 31. Ce trebuie sã facã un şef legionar, când simte atacul ademenirii.

Imediat trebuie sã raporteze şefului sãu şi şefului Legiunii şi sã spunã deschis cuibului din care face parte. Adicã sã dea pe faţă uneltirile vrãjmaşe.

PUNCTUL 32. b) Nu existã în Legiune "M-am supãrat şi plec."

Dacã se ceartã cu cineva, cu un camarad, legionarul trebuie sã se împace. în orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest motiv, cãci nu se poate supãra pe Legiune, adicã pe lupta de mântuire a tãrii sale. Iar dacã pleacã, greşeala lui este foarte mare faţă de toţi legionarii, fatã de drapelul Legiunii şi fatã de neamul sãu.

Cineva poate pleca din Legiune când nu mai crede, dar nu când se supãrã.

PUNCTUL 33. c) Lupta cu alţi şefi legionari.

Este o mare greşealã ca un şef legionar, din invidie, sã înceapã a vorbi de rãu în fata oamenilor din cuib sau din sat, pe un camarad al sãu. Aceasta duce la dezbinarea în douã a legionarilor, la lupta dintre dânşii, la victoria inamicului.

Este aşa de grav acest lucru, încât Legiunea considerã asemenea fapte aproape ca o trãdare. Cum? Pentru ambiţiile tale sã distrugi Legiunea?

Chiar dacã sunt duşmani personali, când au devenit legionari nu se mai ceartã, nu se mai vorbesc de rãu, luptã fiecare în funcţia pe care o are şi slujeşte cu credinţă cauza legionarã şi victoria de mâine.

PUNCTUL 34. d) Spiritul negativ.

O altã boalã de care trebuie sã se fereascã un şef legionar şi sã-si pãzeascã toţi oamenii din Organizaţie, boalã care este foarte periculoasã, pentru cã aduce neînţelegeri în sânul Organizaţiei şi mai ales pentru cã taie aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub formã de veşnicã nemulţumire.

Sunt anumiţi oameni, care orice ai spune sau orice ai face, ei sunt în totdeauna nemulţumiţi şi au în totdeauna ceva de zis. Aceştia ţin pe loc orice încercare de creaţie, taie avântul oamenilor de faptã.

Organizaţia noastrã nu este o Organizaţie de criticã, de negaţie, ci este o Organizaţie cu spirit de afirmaţie, de combativitate, de ofensivã.

Lãsãm critica sã ne-o facã istoricii, noi acum sã cucerim şi sã înfãptuim cât mai mult şi cât mai bine.

PUNCTUL 35. e) Toţi şefii legionari şi toţi legionarii dintr-o comunã, fabricã etc. trebuie sã fie de acord în toate chestiunile care intereseazã organizaţia noastrã.

Ex.: la Facultatea de Litere din Bucureşti s-au fãcut alegeri pentru Preşedinte şi pentru Comitet. Legionarul X, cu camarazi de-ai lui, legionari, a candidat pe o listã, iar alt legionar cu alt grup de legionari a candidat pe altã listã. Legionarii s-au rupt în douã şi la vot au cãzut.

Legionarii nu vor mai face asemenea greşeli grave. Ei vor merge uniţi chiar pe un drum rãu (greşit).

Pentru cã drumul cel mai rãu este dezunirea.

Pe când altfel şi în iad dacã ar merge trupa legionarã, de va fi unitã, va învinge tot iadul şi se va întoarce pe urmã înapoi învingãtoare. Ex.: la alegerea unui primar din comunã, dacã şefii legionari hotãrãsc a vota pe un anumit om, nu trebuie sã existe legionar care sã voteze pe un altul sau sã înceapã cu critica.

Toţi într-un gând şi într-un suflet.

şi adversarii vor spune: "Sã ne punem bine cu legionarii, cã sunt toţi oameni dintr-o bucatã, hotãrâţi şi uniţi. Cu cine vor vota ei, acela iese primar, cãci merg toţi într-o parte."

PARTEA A IV–A

PUNCTUL 36.

şeful de cuib când îşi recruteazã membrii, trebuie sã aibã grijã: de a cãuta elementele cele mai destoinice şi cu sentimentul demnitãţii dezvoltat. Necinstiţii, hârţãgoşii, oamenii de scandal, trufaşii, lãudãroşii, cei plini de ei, fricoşii, laşii, trebuie lãsaţi în afara Organizaţiei.

şi pentru ca sã fie sigur cã nici unul din elementele de mai sus nu vor mai putea intra în Organizaţie, numãrul legionarilor în nici un sat nu va putea fi mai mare decât jumãtate din numãrul oamenilor din sat. Odatã numãrul legionarilor împlinit, nu se mai poate primi în Organizaţie nimeni, rãmânând a se primi numai în mãsura în care se fac locuri libere.

în orice caz, trebuie pãzitã organizaţia de oamenii care nu pot sã trãiascã fãrã sã se certe.

Imediat ce un membru din cuib nu se poate înţelege cu ceilalţi membri el va trebui sã pãrãseascã organizaţia, înaintându-şi demisia.

Mai bine mai puţini, trãind în frãţie deplinã, într-o unitate perfectã, decât mai mulţi certându-se între dânşii.

şeful de cuib va cãuta sã pãzeascã organizaţia de agenţi provocatori sau spioni trimişi de politicieni sau escroci de meserie.

PARTEA A V–A

PUNCTUL 37.

în toatã Europa, este un curent pentru introducerea virtuţilor ostãşeşti în viata publicã a ţãrilor.

în locul vorbãriei şi a discursurilor lungi, lumea vrea frazã scurtã, clarã şi precisã, ca aceea a ostaşului.

în locul lipsei de curaj şi a îndoielii de astãzi, lumea vrea: hotãrârea repede.

în locul comitetelor democratice, care discutã, se ceartã şi nu iau hotãrâri, lumea vrea şef şi disciplina tuturora. (Se înţelege, ajutat de comitete prevãzute)

în locul descurajãrii, lumea vrea încredere, voie bunã, mândrie ostãşeascã.

în locul lenei, lumea vrea muncã de dimineaţă pânã seara, a tuturora, nu trei pãrţi numai la muncã şi o parte numai la petrecere.

în locul poftei de câştig, a dorinţei de a trage un beneficiu din politicã, lumea vrea jertfa pentru ţarã, ca jertfa soldatului pe câmpurile de bãtaie. El nu cautã sã câştige nimic, el dã totul, muncã, suflet, viaţă pentru ţara lui. Aceasta ne trebuieşte. Dacã ar da toţi oamenii care fac politicã: muncã, suflet, viaţă pentru ţarã, ce bine ar fi de ţara româneascã! Iatã ce va face şcoala legionarã.

în locul dezbinãrii şi a certurilor, noi punem camaraderia frumoasã a ostaşului şi unitatea perfectã ca a unei trupe, a naţiunii întregi. Toţi au un singur gând: Patria, un singur Drapel, un singur şef, un singur Rege, un singur Dumnezeu, o singurã voinţă: aceea de a le slujii cu credinţă pânã la moarte. Legionarul şi-a fãcut uniformã pentru cã în dosul ei el vede toate aceste mari calitãţi ostãşeşti, care ridicã neamurile şi le fac învingãtoare, împotriva tuturor greutãţilor. Uniforma este: cãmaşă verde, centurã cu diagonalã.

PUNCTUL 38. Interzicerea uniformelor.

Guvernul a interzis prin lege portul uniformelor. Odatã legea votatã, trebuie sã ne supunem. Legionarii nu vor mai ieşi în public îmbrãcaţi în uniformã.

Dar noi nu renunţãm la dânsa. Ne vom face uniforme şi le vom îmbrãca numai în zilele de sãrbãtoare şi numai în casele noastre, unde suntem stãpâni şi liberi sã ne îmbrãcãm cum dorim.

Le vom îmbrãca cu drag, aşteptând ceasul când legiuitorii se vor convinge cã aceste uniforme frumoase nu sunt un pericol pentru ţarã, ci din contrã, sunt un bine.

Ar trebui sã nu existe legionar care în casa lui sã nu-şi aibã uniforma, sã n-o îmbrace în zilele de sãrbãtoare, când va trebui sã facã cinste unui musafir, oaspete, îmbrãcându-se în cãmaşa verde.

Va fi o sãrbãtoare în casa unui legionar când el şi familia lui se vor îmbrãca în frumoasa cãmaşă verde, simbolul primãverii Neamului românesc.

PUNCTUL 39. Grade şi funcţiuni.

Grade

Noul venit în Legiune, se cheamã membru.

Dupã trei ani, el poate fi avansat la gradul de legionar.

Urmeazã: – Instructor legionar

– Comandant ajutor

– Comandant legionar

– Comandant Buna Vestire

– Senator legionar, cu caracter onorific.

Funcţiuni – şef de cuib

– şef de garnizoanã

– şef de plasã

– şef de echipã, tabãrã, şantier, şef de corp legionar

– şef de judeţ

– şef de regiune

Nu este obligatoriu ca funcţiunea sã fie ocupatã de un grad. Funcţiunea dã onorul gradului.

PARTEA A VI–A

O organizaţie nu poate niciodatã obţine victoria fãrã unitate. Organizaţiile cu unitate şubredã, de cele mai multe ori cu un ceas înainte de victorie se rup în douã (adicã le rupe inamicul prin intrigile lui) şi se iau la luptã între ele. în acel moment totul este pierdut. Un singur lucru rãmâne: victoria inamicului.

De aceea orice Organizaţie trebuie sã-şi asigure unitatea. Ea se asigurã prin douã mijloace:

1. prin camaraderie, acea forţă a sufletului, care uneşte într-o sfântã frãţie pe toţi luptãtorii

2. prin disciplinã, acea forţă exterioarã care armonizeazã toate voinţele în vederea realizãrii aceluiaşi scop.

Un şef legionar, deci trebuie sã fie disciplinat, sã aibã încredere în şefii sãi.

Camaraderia, încrederea în şefi şi disciplina se completeazã prin aceea cã cele douã dintâi vin de jos în sus, cea de a treia, disciplina, vine de sus în jos, aşa cã unitatea este asiguratã, chiar atunci când elementele de jos ar putea sã aibã şi alte pãreri sau chiar pãreri contrare. De aceea, educaţia disciplinei rãmâne ca o mare supapã de siguranţă pentru asigurarea unitãţii şi deci a victoriei, atunci când celelalte mijloace s-au epuizat.

şeful de cuib va trebui sã caute în toate împrejurãrile sã dezvolte acest simţ de disciplinã în orice legionar şi mai ales o va face prin exemplul pe care îl va da el.

Sã nu se uite, cã disciplina voluntarã este de esenţă superioarã, deoarece ea presupune o renunţare a personalitãţii şi orice renunţare în vederea unui scop mãreţ este de esenţă spiritualã superioarã.

PUNCTUL 41. Despre pedepse.

Nu insistãm aici asupra pedepselor în lumea legionarã, pentru cã socotim cã nu va fi nevoie de ele. în orice caz, pedepsele încep de la întâia dojenire, a doua dojenire, a treia dojenire. Eliminarea din luptã pe o lunã, eliminarea pe douã luni, eliminarea pe trei luni, eliminarea pe 6 luni şi ajungând pânã la eliminarea pentru totdeauna din Organizaţie. De asemenea, ridicãri de comandã pentru timp limitat sau nelimitat.

şefii judeţeni şi comandanţii de corpuri legionare, pot da pedepse pânã la eliminarea din luptã pe douã luni. Peste aceasta numai şeful Legiunii poate decide.

Mai important însã este modul frumos, demn, înţelegãtor în care un legionar îşi primeşte şi executã pedeapsa. Recunoaşte greşeala, nici nu se supãrã, nici nu se rãzvrãteşte, o executã şi se hotãrãşte ca prin atitudinea demnã sã-si recucereascã poziţia.

în orice caz, neexecutarea unui ordin, constituie una dintre cele mai mari greşeli posibile, când ea este fãcutã intenţionat. şi dacã se repetã, legionarul va trebui sã pãrãseascã organizaţia.

PARTEA A VII–A

Dupã cum s-a vãzut pânã acum, scopul legionarului nu este campania electoralã, dar campania electoralã este de o importanţă foarte mare pentru cã este singura cale pe care ne-o pune legea la dispoziţie pentru a face orice schimbare dorim în ţarã.

Soarta ţãrii pentru 3 sau 4 ani, uneori şi pentru mai mult, se pecetluieşte în ziua de alegeri. în ceasul acela, alegãtorul este stãpânul tãrii. Ce va hotãrî el prin votul lui, aceea va fi. Dar tocmai pentru acest lucru, în ziua de alegeri umblã cumpãrãtorii de suflete ai partidelor politice cu arginti, cu bãuturã, cu mâncare, pentru a cumpãra voturi. în faţa dezmãţului politicianist, noi sã opunem credinţa în zilele mai bune pentru neamul românesc şi vom învinge, dupã cum am învins la Tutova, Neamţ etc.

Iatã pentru ce şeful de cuib va trebui sã dea o mare importanţă campaniei electorale.

PUNCTUL 42. Promisiuni electorale legionarul nu face.

Toţi oamenii politici, în ajunul campaniei electorale, încep cu promisiunile.

Un şef legionar nu va promite decât aceea ce putem face noi. Noi nu promitem bani, nu promitem rachiu, nu facem funcţiuni. Noi nu cumpãrãm cu bani sufletele omeneşti. Cei ce vin în numele lui Dumnezeu nu fac aceasta. Numai cine vine în numele satanei cumpãrã sufletele cu arginti.

Un şef legionar va spune:

Nu promitem bani, ci promitem dreptate.

Nu promitem sã-ţi facem ţie ceva, ci promitem sã muncim, sã luptãm pentru ţara noastrã.

Cine vrea sã lupte pentru dreptate şi pentru cinste în ţarã, cine vrea sã munceascã pentru Patria lui, cine vrea sã facã jertfã alãturi de noi, sã vinã cu noi.

Va fi bine aşa? Da. Pentru cã lucrurile merg într-o ţarã ca la o gospodãrie. Dacã la o gospodãrie este pãmânt bun, bogat înzestrat cu tot ce-i trebuieşte unei gospodãrii, iar gospodarul nu-i vrednic, e risipitor, bea tot ce are, se ceartã toatã ziua, gospodãria se va ruina, iar copiii o vor duce foarte prost. Vor fi şi ei amãrâţi şi flãmânzi.

Dar dacã se schimbã gospodarul cu un om cinstit, muncitor, vrednic? Gospodãria va înflori în scurt timp şi toţi copiii vor înflori şi ei ca nişte bujori.

ţara noastrã nu-i şi ea o gospodãrie, cu pãmânt bun şi bogat? Cu tot ce-i trebuieşte? Noi, românii, nu suntem copiii din gospodãrie? şi nu suntem amãrâţi şi flãmânzi?

Când vom schimba însã gospodãria, atunci nu vom mai fi aşa. Aceasta o va face Legiunea. Va schimba gospodãria, adicã guvernele partidelor şi va face un guvern legionar.

Aceasta este singura promisiune pe care o face legionarul în ajun de alegeri şi întotdeauna.

PUNCTUL 43. Care este scopul nostru? Unde trebuie sã ajungem?

şeful de cuib trebuie sã facã scoalã tuturor legionarilor şi sã le spunã cã scopul nostru nu este de a alege un numãr de 5, 10, 20 de deputaţi. El este cu mult mai mare, cu mult mai sfânt şi cu mult mai greu.

Noi trebuie sã facem ca toatã România sã devinã legionarã.

Duhul nou legionar trebuie sã guverneze. ţara trebuie sã fie condusã dupã voinţa legionarilor.

De aceea, un deputat legionar care a ieşit într-un judeţ, trebuie sã alerge în 5 – 6 judeţe ca sã propovãduiascã credinţa cea nouã şi sã cheme la viaţă toţi românii pregãtind ceasul victoriei.

Rãspuns: Cum sã vinã, dacã sunt 71 de judeţe cu 71 de oraşe şi cu 10.000 de comune pe unde are ordin de la şeful Legiunii sã alerge pentru a face noi cuiburi, a organiza şi a pregãti victoria cea mare? şi dacã ne-am duce în fiecare comunã, înseamnã 10.000 de zile şi 10.000 de zile înseamnã câte 365 zile într-un an, aproape 30 de ani. Vedeţi cât de greu este ca în fiecare comunã sã venim o datã, dar ca sã veni de 2, 3, ori? Nu ne-ar ajunge o viaţă întreagã. Legionarii trebuie sã înţeleagã şi sã explice tuturor oamenilor lucrul acesta. Ei trebuie sã se bucure când vãd cã acum 2 ani nu aveam organizaţii decât în judeţele Cahul, Covurlui şi Neamţ şi încã 3, 4, iar acum avem în 50 de judeţe.

Alţii zic: "Iacã i-am ales şi pe ăştia din Legiune. Nici ei n-au fãcut nimic".

Legionarii vor rãspunde: deputaţii legionari, chiar dacã ar fi 30 – 40, n-au sã poatã face mult. Aşteptaţi sã învingã legionarii în ţarã, sã se întindã de la un capãt la celãlalt si atunci sã vedeţi reformele cele mari pe care le vor aduce. Legile pe care le-au pregãtit legionarii sunt legi de mari dreptãţi, pe care poporul le aşteaptã de multã vreme.

Cine crede în victoria finalã, cine ştie sã lupte pânã la capãt, numai acela este legionar. Numai acela care nu s-a îndoit în inima lui se va bucura cu adevãrat în ceasul biruinţei, atunci când naţiunea românã îşi va fi tras prin voinţa ei proprie, drum nou, drum mare, drum de biruinţă.

PUNCTUL 44. Cereri.

Deputaţii legionari, imediat dupã alegeri, au primit mii de cereri. Unii oameni cer bani, alţii cer sã li se dea serviciu, alţii cer lemne gratis, alţii cer pãmânt.

Un legionar nu cere.

El spune: nu ne trebuie bani sau servicii. Daţi-ne legi drepte în ţarã, cãci cu legi drepte ne vom câştiga bani şi traiul prin munca noastrã.

Deputaţii legionari nu pot sã alerge cu 2000 de cereri pe la ministere pentru 2000 de oameni, pe care sã-i serveascã, iar 14 milioane de ţãrani, muncitori, funcţionari, sã aştepte şi iar sã aştepte ziua dreptãţii lor.

Deputaţii legionari nu-şi vor cãpãtui 5-6 partizani dintr-un sat, cum fac partidele politice, iar biata mulţime sãracã şi amãrâtã sã tragã toatã viaţa la jug.

şi apoi, dacã un deputat legionar se roagã de un ministru sã-i facã un serviciu pentru 1, 2, 3, oameni, a doua zi îl roagã şi ministrul ca sã închidã ochii la legile pe care le face el, sã nu le mai combatã.

De aceea şefii legionari vor trebui sã explice aceste lucruri tuturor oamenilor şi sã le facã şcoala legionarã adevãratã.

Ei trebuie sã le spunã la toţi.

Noi dacã am intrat în Legiune, nu cerem nimic pentru noi, ci dãm. Dãm suflet, dãm muncã, dãm suferinţă, dãm tot ce avem pentru ziua cea sfântã a biruinţei neamului românesc.

Imediat dupã cãderea guvernului, şefii de cuiburi vor tine şedinţe cu cuiburile lor o datã la 2 zile. De asemenea, ei se vor aduna în şedinţă aparte cu toţi ceilalţi şefi de cuiburi din sat sau comunã pentru a studia situaţia şi a lua toate mãsurile pe care le cred ei de cuviinţă pentru ca Legiunea sã iasã cât mai bine. De asemenea, vor lua mãsuri pentru a executa ordinele sosite, dacã le-au venit asemenea ordine, de la şefii judeţeni.

PUNCTUL 46. Ce vor face înainte de alegeri.

a) şcoala semnului nostru electoral cu toţi oamenii din sat.

Semnul trebuie fãcut pe hârtie, mic, în aşa fel încât şi copiii din sat sã-l cunoascã la perfecţie. Se vor interesa la şeful judeţean pe ce paginã a buletinului de vot este semnul nostru şi vor explica oamenilor din timp dacã este pe pagina 1, 2, sau 3.

b) Vor cãuta ca semnul sã fie fãcut cu cretã, cu var sau cu smoalã atât în interiorul satului cât şi pe sosea, în afarã de sat.

c) Fiecãrui om din cuib i se vor încredinţa cel puţin 5 gospodari din sat, pe care sã caute sã-i convingã sã voteze cu Legiunea.

d) Nu va crede niciodatã şi nu va lãsa pe ceilalţi oameni sã creadã minciunile pe care le vor rãspândi adversarii despre noi: cã lista s-a retras, cã semnul nostru nu se aflã pe buletinul de vot, cã ne-au desfiinţat prin lege organizaţia, cã nimeni nu mai are voie sã voteze cu Legiunea, cã cine va mai spune ceva despre Legiune va fi pedepsit, cã am fost arestaţi, bãtuţi, omorâţi, împuşcaţi etc. Toate aceste minciuni le spun adversarii despre noi în timpul campaniei electorale pentru a deruta pe alegãtori sã nu mai voteze cu noi. Alţii încearcã sã momeascã lumea susţinând cã şi noi am fi cuzişti. Legionarii vor rãspunde: nu suntem şi nici nu vom fi cuzişti!

e) Este foarte probabil ca să nu ajungã pânã în satul respectiv nici un manifest de-al nostru, fie din lipsã de fonduri, fie pentru cã au fost oprite la postã. şefii de cuiburi din comuna respectivã vor face ei ce vor putea: mici manifeste scrise de mânã şi vor lupta fãcând propagandă din om în om.

f) Este posibil de asemenea, ca nici un candidat de-al nostru sã nu poatã pãtrunde pânã în satul acela. şefii de cuiburi, la fel, vor pregãti din timp lumea pentru un asemenea caz, ca sã nu rãmânã descurajatã.

g) Vor cãuta sã ia parte la toate întrunirile adversarilor politici, pentru ca sã audã cele ce se vorbesc acolo, iar dupã plecarea lor din sat sã poatã lãmuri oamenii.

PUNCTUL 47. Ce vor face în ziua de alegeri.

a)Toţi şefii de cuiburi dintr-un sat, împreunã cu toţi oamenii lor, tineri şi bãtrâni, se adunã la un loc şi pleacã în bloc spre secţia de votare cu drapelul şi cu semnul fãcut din scândurã şi vopsit în negru.

b) Ei vor cãuta sã-şi aibã mai dinainte o tacticã de luptã bine fixatã, în aşa fel încât oricine ar voi sã-i împiedice de la vot, sã fie respins şi forţat de a se linişti.

c) în caz cã nu vor fi suficient de numeroşi, în acea comunã se vor strecura izolaţi printre ceilalţi oameni pânã la secţia de votare. Iar dacã vor observa cã prigoana este grozavã, atunci îşi vor pune cu toţii semnul guvernului în piept şi vor spune cã au trecut cu guvernul, se vor duce la vot, iar în gheretã, unde numai Dumnezeu îi vede, vor vota cu Legiunea.

în timpul acestei lupte, şefii de cuiburi vor fi în cea mai deplinã armonie şi disciplinã posibilã, ascultând ordinele fie de la centru, fie de la judeţ, fie de la garnizoana legionarã sau de la cuiburile superioare.

înainte de plecarea la vot, în ultima şedinţă a cuibului, toţi şefii de cuiburi împreunã cu legionarii, vor face rugãciuni ca înainte de orice bãtãlie.

PARTEA A VIII–A

PUNCTUL 48. Cum se prezintã un legionar.

Când un legionar se prezintã unui şef superior sau şefului Legiunii, se opreşte la o distantã de trei paşi în poziţia de drepţi, salutã ducând mâna dreaptã la inimã apoi ridicând-o spre cer şi spune: Sunt legionarul ..., din cuibul....

PUNCTUL 49. Cum trebuie sã fie în vorbã şi în scris un legionar.

Legionarul şi în scris şi în vorbã trebuie sã fie scurt, clar şi precis. Vorbãria lungã şi încurcatã este vorbãria democraţiei.

PUNCTUL 50. îmbrãcãmintea legionarului.

Legionarul va fi modest îmbrãcat. El nu va pune preţ pe hainele luxoase şi strãlucitoare ale nimãnui. El va dispreţui luxul pe care îl va considera ca având la bazã o înclinaţie sufleteascã spre frivolitate, spre lichelism, spre sãcãturism.

Astãzi omul luxos, dacã nu este un hoţ aparţinând uneia din multiplele forme ale hoţiei, în orice caz este un nesimţitor care pãlmuieşte mizeria nesfârşitã a ţãrii.

Legionarul nu va cântãri un om dupã hainã şi nu va mai face deosebire între omul sãrac, cu haine rele şi cel cu haine bune. Legionarul va cântãri pe om dupã ceea ce va avea sub hainã, adicã dupã sufletul lui.

Sunt multe haine rupte care ascund sub ele comori de aur în inimã!

PUNCTUL 51. Legionarul şi mânuirea banilor publici.

Legionarul care-şi va însuşi bani care nu-i aparţin, care va mânui în mod necinstit banii Legiunii sau ai oricãrui om, acela care nu va putea da socotealã, conform promisiunii, de banii încasaţi din vânzarea broşurilor, gazetelor, insignelor etc. va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune de la primul caz, orice situaţie ar ocupa în ea.

în organizaţia aceasta, nu pot sã creascã decât numai oameni cinstiţi.

O micã hoţie nu poate sã te lase indiferent pentru cã în definitiv aceasta nu este decât sãmânţa marilor hoţii, sãmânţă care dezvoltându-se din cauza tolerantei noastre, ar putea rãstigni din nou prin jefuire poporul român şi aceastã ţarã.

PUNCTUL 52. Sentimentul demnitãţii

Ne-am sãturat de lipsa de demnitate omeneascã. Dacã nu dai bacşiş, dacã nu-l plãteşti, nu ţi se înscrie în partid. Dacã nu plãteşti, nu dã drumul hârtiilor de la primãrie.

Dacã nu dai bacşiş, nu poţi sã-ţi capeţi dreptul. Bacşişul, mita şi hoţia au desfiinţat sãnãtatea moralã a naţiunii române.

Legionarul va cãuta sã desfiinţeze aceste apucãturi şi sã reînvieze sentimentul demnitãţii omeneşti. El nu va da nimãnui nimic, nu va promite nimãnui nimic, iar când va face cuiva un serviciu, nu se va înjosi ca sã primeascã bacşiş sau mitã ci va pune mâna în gât mituitorului.

PUNCTUL 53. şcoala faptei creatoare.

Legionarul trebuie sã fie un om de faptã. Prin fapta lui, prin munca lui, el va clãdi din temelii România cea nouã.

PUNCTUL 54. Rugãciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la strãmoşi.

Legionarul crede în Dumnezeu şi se roagã pentru biruinţa Legiunii.

Sã nu se uite cã noi, poporul român, stãm aici, pe acest pãmânt prin voia lui Dumnezeu şi binecuvântarea Bisericii Creştine. în jurul altarelor bisericilor, s-a aflat adunatã de mii de ori în vremuri de bejenie şi restrişte, întreaga suflare româneascã de pe acest pãmânt, cu femei, copii şi bãtrâni, cu conştiinţa perfectã a ultimului refugiu posibil. şi astãzi stãm gata sã ne adunãm, poporul român, în jurul altarelor, ca-n vremuri de mari primejdii, pentru ca îngenuncheaţi, sã cãpãtãm binecuvântarea lui Dumnezeu.

Rãzboaiele se câştigã de aceia care au ştiut sã atragã din vãzduh, din ceruri, forţele misterioase ale lumii nevãzute şi sã-şi asigure concursul acestor forte. Forţele acestea misterioase sunt sufletele morţilor, sufletele strãmoşilor noştri, care au fost şi ei odatã legaţi de glia, de brazdele noastre, care au murit pentru apãrarea acestui pãmânt şi care sunt şi azi legate de el prin amintirea traiului lor de aici şi prin noi, copiii, nepoţii şi strãnepoţii lor. Dar mai presus de sufletele morţilor stã Dumnezeu.

Odatã aceste forte atrase, ele vin în balanţa ta, te apãrã, îţi dau curaj, voinţă şi toate elementele necesare victoriei şi te fac sã învingi. Introduc panicã şi groazã în duşmani, le paralizeazã activitatea. în ultima analizã, biruinţele nu depind de pregãtirea materialã, de forţele materiale ale beligeranţilor, ci de puterea lor de a-şi asigura concursul puterilor spirituale. Astfel, se explicã, din istoria noastrã, biruinţele miraculoase ale unor puteri materialiceşte cu desãvârşire inferioare.

Cum se poate asigura concursul acestor forte?

1) Prin dreptatea şi moralitatea acţiunii tale;

2) Prin apelul frecvent, insistent la ele. Cheamã-le, atrage-le cu puterea sufletului tãu şi ele vor veni.

Puterea de atracţie este cu atât mai mare, cu cât apelul, rugãciunea, se face în comun de cât mai mulţi.

De aceea, în şedinţele cuibului, care se ţin în toatã ţara sâmbãtã seara, se vor face rugãciuni şi se vor îndemna toţi legionarii ca a doua zi, Duminica, sã meargã la bisericã.

Patronul nostru este Sfântul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebuieşte sã o avem în casele noastre, şi în vremuri grele sã cerem ajutorul lui şi El nu ne va lãsa niciodatã.

PUNCTUL 55. şcoala suferinţei

Cel ce intrã în aceastã luptã, trebuie sã ştie de mai înainte cã va avea de suferit. Dupã suferinţă vine întotdeauna victoria. Cel ce va şti sã sufere, acela va învinge.

De aceea, noi, legionarii vom primi suferinţele cu drag. Fiecare suferinţă este un pas înainte cãtre mântuire, cãtre victorie.

O suferinţă nu-l va descuraja pe legionar, ci-l va oţeli, îi va cãli sufletul. Cei ce-au suferit şi vor mai suferi încã, vor fi adevãraţi eroi ai luptei legionare. Binecuvântarea Patriei se va întinde asupra lor şi asupra familiilor lor.

PARTEA A IX–A

Viata legionarã este frumoasã. Dar nu este frumoasã prin bogãţie, prin viatã de petreceri şi lux, ci este frumoasã prin mulţimea primejdiilor pe care le oferã legionarului, frumoasã prin nobila camaraderie care leagã pe toţi legionarii din întreaga ţarã într-o sfântã frãţie de luptã; înãlţãtor de frumoasã prin bãrbãteasca atitudine în faţa suferinţei.

Atunci când cineva intrã în organizaţia legionarã, trebuie sã cunoascã mai dinainte viata care-l aşteaptã, drumul pe care-l va strãbate.

Drumul acesta va trece prin muntele suferinţei, apoi prin pãdurea cu fiare sãlbatice şi prin mlaştina deznãdejdii.

PUNCTUL 56. Muntele suferinţei.

Dupã ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de patrie în inima sa, nu-l aşteaptã masa întinsã, ci el trebuie sã primeascã pe umerii sãi jugul mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Luaţi jugul Meu asupra voastrã".

şi cãrarea legionarã începe sã urce un munte pe care lumea l-a numit "muntele suferinţei".

La început pare uşor de urcat. Ceva mai târziu, urcuşul devine mai greu, suferinţa mai mare. Cele dintâi broboane de sudoare încep sã picure de pe fruntea legionarilor.

Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii care urcã, aruncã pentru prima datã întrebarea: "Oare n-ar fi mai bine sã ne întoarcem înapoi? Cãrarea legionarã pe care am apucat începe sã fie grea şi muntele e lung şi înalt de nu-i mai vedem sfârşitul." Dar legionarul nu ascultã, merge înainte şi urcã cu greu. De la un timp, urcând mereu pe muntele nesfârşit, începe sã oboseascã, pare cã puterile încep sã-l pãrãseascã.

Norocul lui cã întâlneşte un izvor, limpede ca inima unui prieten. Se rãcoreşte, se spalã pe ochi şi apoi o ia în sus din nou pe muntele suferinţei.

Trece de jumãtate şi de acolo începe muntele fãrã apã, fãrã iarbã, fãrã umbrã, numai din piatrã şi din stâncã.

şi legionarul când vede, zice: mult m-am mai chinuit pânã aici, ajutã-mi Doamne sã ajung pânã sus. Dar duhul cel rãu în zvârle întrebarea: "Oare n-ar fi mai bine sã te întorci? Lasã-ţi încolo dorul tãu de patrie. Nu vezi ce trebuie sã tragi dacã-ţi iubeşti patria şi Regele, Neamul şi Pãmântul? şi apoi, ce câştigi de aici? Nu-i mai bine sã stai liniştit acasã?"

Un ultim efort. şi fruntea de viteaz ajunge sus la creasta învingãtoare, pe vârful muntelui suferinţei, cu sufletul creştin şi românesc, plin de fericire şi bucurie.

"Fericiţi veţi fi când vã vor goni pe voi şi vor zice tot cuvântul rãu împotriva voastrã."

"Iar ei plecau bucurându-se cã s-au învrednicit de a fi bãtuţi pentru numele lui Iisus."

Multe primesc legionarii urcând acest munte al suferinţei. Ar trebui o carte întreagã ca sã se scrie suferinţa lor.

PUNCTUL 57. Pãdurea cu fiare sãlbatice.

Sã nu-şi închipuie însã cel ce doreşte sã devinã legionar, cã încercãrile s-au sfârşit aici, în vârful muntelui suferinţei. şi este bine ca fiecare sã ştie de la început ce-l aşteaptã, sã cunoascã drumul pe care-l apucã.

A doua încercare: nu trece mult şi cãrarea legionarã intrã într-o pãdure cãreia lumea i-a zis "pãdurea cu fiare sãlbatice".

De la marginea pãdurii se aud urletele acestor fiare sãlbatice care de-abia aşteaptã sã intre cineva acolo pentru a-l sfâşia.

Dupã muntele suferinţei, aceasta este a doua încercare prin care trebuie sã treacã legionarii. Cine este fricos rãmâne acolo, la marginea pãdurii. Cine are inimã de viteaz, intrã înãuntru, se luptã cu vitejie şi înfruntã mii de primejdii despre care s-ar putea scrie şi se va scrie mai târziu o carte întreagã. în aceastã luptã, legionarul nu fuge de pericol, nu se ascunde dupã copaci. Din contrã, el apare acolo unde primejdia este mai mare. Dupã ce a strãbãtut pãdurea şi au ieşit cu bine, o nouã încercare îl aşteaptã.

PUNCTUL 58. Mlaştina deznãdejdii.

Cãrarea se pierde şi ei trebuie sã treacã printr-o mlaştinã. Aceasta se cheamã "mlaştina deznãdejdii", pentru cã pe acel ce intrã într-însa, pentru ca sã ajungã la capãtul celãlalt, îl apucã deznãdejdea. Unii nu mai au curajul sã intre, încep sã se îndoiascã de victorie, cã este prea departe, cã nu vor mai ajunge pânã la biruinţă. Aşa cã mulţi dintre cei care au strãbãtut prin pãdurea cu fiare şi au urcat muntele suferinţei, se îneacã în aceastã mlaştinã a deznãdejdii. Alţii intrã şi se întorc, iar alţii se îneacã acolo. Dar legionarii adevãraţi nu pierd nãdejdea, ei strãbat şi aceastã ultimã încercare şi ajung la mal acoperiţi de glorie.

PUNCTUL 59.

Acolo, la sfârşitul drumului greu al celor trei încercãri, începe apoi munca cea dulce, munca cea binecuvântatã pentru înãlţarea din temelie a României celei noi.

PUNCTUL 60.

Numai acela care a trecut cele trei examene, adicã peste muntele suferinţei, prin pãdurea cu fiare sãlbatice, şi prin mlaştina deznãdejdii şi a reuşit, este legionar adevãrat.

Cine n-a trecut prin toate acestea, nu se poate numi legionar, deşi este înscris în Organizaţie, are insignã şi plãteşte cotizaţia. Cine a avut abilitatea ca sã le ocoleascã, totdeauna şi în 3 – 4 ani de viaţă legionarã n-a cunoscut şi n-a dat nici examenul durerii, nici examenul bãrbãţiei şi nici examenul credinţei, poate fi un om abil, dar nu poate fi un legionar.

şeful Legiunii, când apreciazã persoana unui legionar, nu se ia nici dupã vârstã, nici dupã popularitate, adicã dupã câţi oameni are în jurul lui, nici dupã abilitate, ci dupã aceste trei examene:

PUNCTUL 61. 1) Legiunea este în contra acelora care se zbat, se frãmântã sã obţinã victorii fãrã riscuri şi fãrã jertfã – pentru cã aceştia sunt oameni mici – iar victoriile eventuale sunt trecãtoare ca spuma mãrii: unde nu-i risc, nu-i glorie.

PUNCTUL 62. 2) Legiunea este în contra acelora care dupã victorii, cautã sã se urce cât mai sus pe riscurile şi pe jertfele altora.

PUNCTUL 63. 3) Legiunea este şi în contra acelora care deşi luptã, sunt mânaţi de un mobil sufletesc inferior: pofta de câştig, pasivitatea unui beneficiu, crearea unei situaţii.

Aceştia, câştigând victoria, încep sã o mãnânce. Sufletul superior îşi gãseşte marile satisfacţii în plãcerile luptei şi ale sacrificiului.

PARTEA A X–A

PUNCTUL 64. Legionarul şi politicianul.

Legionarul şi politicianul – omul partidelor – stau fatã în fatã.

Omul partidelor desfiinţeazã România. înaintea lui s-a aşezat cu pieptul sãu, legionarul.

Când omul partidelor, politicianul, ţãran sau orãşean, a intrat în partid, prima întrebare care si-a pus-o, a fost: ce voi câştiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea câştigã politicienii, iar ţara se dãrâmã.

Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: "Pentru mine, nu vreau nimic", ci s-a întrebat: "Ce pot da, ce jertfã pot face eu pentru ţara mea."

Legionarul spune: o mie de ani au pãtimit strãmoşii şi au murit cu gândul la aceastã ţarã. O mie de ani am aşteptat-o şi am visat-o. Astãzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagã, în loc sã cãdem în genunchi în faţa ei şi sã ne închinãm ca la o icoanã, noi o furãm, o jupuim.

în faţa ei, legionarul se prezintã nu cu drepturi cetãţeneşti, ci cu sacre datorii.

"Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casã a lui Dumnezeu, fãrã milã întind sabia mea."

Sf. Arhanghel Mihail

"Cine ştie sã moarã, nu va fi rob niciodatã."

Seneca

PUNCTUL 65. Legionarul şi comunistul

Legionarul este împotriva comunistului şi va lupta din toate puterile, pentru ca oriunde se va afla încuibat acest comunist, sã fie demascat şi rãpus.

Triumful mişcãrii comuniste în România, ar însemna: desfiinţarea Monarhiei, desfiinţarea Bisericii, desfiinţarea Familiei, desfiinţarea proprietãţii individuale şi desfiinţarea libertãţii.

înseamnã, într-un cuvânt deposedarea noastrã de ceea ce formeazã patrimoniul moral al omenirii şi în acelaşi timp deposedarea de orice bunuri materiale, în favoarea profitorilor din umbrã ai comunismului, care sunt jidanii.

în aceastã mişcare comunistã se aflã adunaţi toţi inamicii noştri, care n-au vãzut şi nu vãd cu ochi buni România Mare. (Vezi "Pentru legionari")

PUNCTUL 66. Legionarul şi jidanul

Problema jidãneascã, vizibilã numai în jumãtatea de nord a României, invizibilã, dar existentã şi în cealaltã jumãtate, constituie pentru naţiunea românã cea mai mare primejdie pe care a cunoscut-o de la începutul istoriei şi pânã astãzi.

Legionarul este singurul în stare a rezolva aceastã problemã, pe care o priveşte cu curaj şi cu seriozitate, rezolvare pe care o va face odatã cu soluţionarea şi a celorlalte probleme de stat, care se pun şi astãzi cu aceeaşi necesitate. (Vezi "Pentru Legionari.")

PARTEA A XI–A

PUNCTUL 67. Cã statul bazat pe ideologia veche a revoluţiei franceze se ruineazã. în lume se pune problema unui stat nou. El poate fi foarte bun şi foarte rãu. Cum va fi? Dupã cum ni-l vom face.

PUNCTUL 68. Statul nou însã, nu se poate baza numai pe concepţii teoretice de drept constituţional.

Statul nou presupune, în primul rând şi ca un lucru indispensabil, un tip nou de om. Un stat nou, cu oameni cu pãcate vechi, nu se poate concepe.

Statul este o simplã hainã care îmbracã trupul naţiunii. Putem sã facem o hainã nouã, luxoasã, scumpã, dar nu va fi de nici un folos dacã ea va îmbrãca un trup istovit, distrus de cangrene morale şi fizice.

PUNCTUL 69. Omul nou, sau naţiunea înnoitã presupune o mare înnoire sufleteascã, o mare revoluţie sufleteascã a poporului întreg, adicã o împotrivire direcţiei spirituale de astãzi şi o ofensivã categoricã în contra acestei direcţii.

PUNCTUL 70. în acest om nou, vor trebui sã învieze toate virtuţile sufletului omenesc. Toate calitãţile rasei noastre. în acest om nou, vor trebui ucise toate defectele si toate pornirile spre rãu.

în acest tip de erou, erou în sens rãzboinic, pentru ca sã poatã prin luptã sã-şi impunã puterea, erou în sens social: incapabil dupã victorie de a exploata munca altuia; erou al muncii: uriaşul creator prin muncã al ţãrii sale, trebuie sã fie concentrat tot ce a putut strânge mai bun în timpul miilor de ani poporul român.

Pe acest om îl aşteptãm, pe acest erou, pe acest uriaş.

Pe el se va baza statul cel nou, România de mâine.

Mişcarea legionarã, înainte de a fi o mişcare politicã, teoreticã, financiarã, economicã, etc. de formule, este o scoalã spiritualã în care dacã va intra un om, la celãlalt capãt va trebui sã iasã un erou.

PUNCTUL 71. Aceastã mare înnoire a naţiunii române este posibil sã vinã?

Urmeazã. O simţim cu toţii. Dupã lunga noapte de veacuri, azi între aceleaşi graniţe, poporul român, aşteaptã rãsãritul soarelui, aşteaptã ceasul învierii lui ca neam.

Este posibil oare ca frãmântãrile milenare sã se opreascã la o simplã chestiune de formã: unirea într-un stat a tuturor românilor?

Nu simţiţi din adâncuri cum clocoteşte marea renaştere a poporului român?

PUNCTUL 72. In aceastã înviere va avea un rol covârşitor tinerimea. Pe dânsa o cheamã destinul sã joace pe scena istoriei. Nu ne înţeleg oamenii vechi? Nu ne înţeleg pentru cã apelul sacru al destinului numai noi îl putem auzi, numai noi îl înţelegem, pentru cã numai nouã ni se adreseazã.

PUNCTUL 73. Legi, stãri de asediu, baionete, care sã opreascã destinul unei naţiuni, n-au existat, nu existã şi nu vor exista.

PUNCTUL 74. Aceastã mare înviere, de la sine, va crea o nouã ofensivã a poporului în toate domeniile. Aceastã ofensivã ajutatã şi susţinutã de legi, va repune pe român în drepturile lui de care a fost deposedat an cu an, într-o mie de ani prin nedreptate şi silnicie.

PUNCTUL 74 bis. Primirea şefului Legiunii.

în orice localitate, şeful Legiunii va fi primit şi însoţit tot timpul de cãtre legionarii rãniţi în linia I-a, legionarii care au suferit persecuţii în linia a II-a, luptãtorii legionari în linia a III-a, Prietenii Legiunii în linia a IV-a.

Diferiţi comandanţi legionari vor aranja întotdeauna lumea legionarã în ordinea de mai sus.

PARTEA a XII–a

PUNCTUL 75. Regimul parlamentarilor legionari.

Adunarea Senatului şi a şefilor de unitãţi legionare politice, a fixat în ziua de 5 Ianuarie 1933 la Focşani, regimul parlamentarilor legionari. Regimul acesta şi l-a aplicat şeful Legiunii, în primul sãu parlament şi a fost aplicat şi celor 4 parlamentari.

I. Diurna

1) Parlamentarii Legiunii sunt parlamentari datoritã sforţãrilor şi sacrificiilor materiale şi morale ale tuturor legionarilor din ţarã.

2) Diurna parlamentarã nu le aparţine. Ea aparţine Legiunii, ea va acorda fiecãrui parlamentar strictul necesar pentru o existenţă modestã.

Pentru cã nu este drept ca parlamentarul sã-şi creeze o situaţie materialã mai bunã, în timp ce toţi camarazii lui duc o viaţă din ce în ce mai grea. Ce tablou moral mizerabil ar fi, dacã unii dintre noi ne-am îmbuiba cu tot felul de bunãtãţi, de haine şi de ghete, sau ne-am purta soţia în lux, iar alţii dintre noi, rãniţi în urma luptelor, ar trãi o viaţă de sfâşietoare mizerie.

3) Cheltuielile bãneşti fãcute nu se mai întorc, dupã cum nu se întoarce nici sãnãtatea celui care a suferit pentru Legiune, nici viaţa celui care a murit pentru dânsa.

Acestea sunt jertfe şi jertfa nu se cere înapoi.

Dogma legionarã ne spune: cantitatea de jertfã fãcutã, determinã victoria. Gloria noastrã este gloria jertfei pe care o facem.

4) Nu este un scop, un ţel, acela de a fi parlamentar: noi trebuie sã mergem înainte cãtre biruinţă. Ca parlamentari, nu putem decât sã pregãtim victoria. De aceea, fondurile provenite Legiunii din diurne, vor înzestra organizaţia cu tot ce-i trebuieşte pentru luptã: ziare, broşuri, automobile etc.

în anul 1933, parlamentarii au avut 10.000 lei lunar primele douã luni, 8.000 lei pe urmã.

5) Concepţia legionarã a conducerii Statului. Acesta care nu va putea trãi cu aceastã sumã, singur, poate trãi în comun cu ceilalţi parlamentari, la cazarma legionarã.

Aşa va fi viitorul parlament legionar. Conducãtorii ţãrii trebuie sã fie în frunte în zile de mizerie.

Nu se poate pãlmui cu o leafã de lux de 30.000 lei lunar, mizeria nesfârşitã a ţãrii.

în atitudinea de astãzi a parlamentarilor legionari se pregãteşte ziua de mâine şi se dovedeşte cã ea poate fi aşa cum o cerem noi.

II. Parlamentul legionar nu-şi mai aparţine lui

El va sta la orice orã din zi şi din noapte la dispoziţia Legiunii. Nu este posibil ca sã se aleagã parlamentar şi apoi sã plece sã-şi caute de afaceri, sau sã fie ocupat mai totdeauna cu diferite alte chestiuni.

Cât timp mi s-a dat în mânã arma parlamentarã, trebuie sã trag cu dânsa. Dacã nu pot trage, n-o iau, iar dacã am luat-o şi n-o pot întrebuinţa cu cel mai mare folos pentru Legiune, atunci o dau imediat altuia care o poate întrebuinţa mai bine.

Un parlamentar trebuie:

1) sã poatã vorbi în Parlament;

2) sã se poatã mişca pentru conferinţe, întruniri de organizare, ori de câte ori îi va cere şeful Legiunii.

Cine iubeşte Legiunea, sã se gândeascã bine la acest punct, atunci când cere în mânã arma funcţiunii de parlamentar şi onoarea de a o întrebuinţa pentru victoria Legiunii.

Dublarea Candidaţilor No. 1.

Adunarea a fixat de asemenea, în urma propunerii şefului Legiunii, dublarea candidaţilor, adicã: în caz de reuşitã a unei liste, vor intra în parlament capii de listã pentru trei luni, dupã care îşi vor da demisia şi vor intra în loc No. 2. de pe listã. No. 2 va fi fixat de la Centru şi ales dintre categoriile intelectuale ale Organizaţiei noastre. Fac excepţie de la aceastã lege judeţele care întrunesc majoritatea absolutã. Dacã într-un judeţ se ia majoritatea absolutã, parlamentarii reuşiţi rãmân tot timpul, nu se schimbã.

Avantajele sistemului:

a) O satisfacţie şi o încurajare pentru legionarul şef de judeţ, care munceşte.

b) Necesitatea imperioasã a Organizaţiei de a se trimite în parlament cele mai apte elemente pentru lupta parlamentarã.

c) Crearea şi pregãtirea unui numãr mai mare de cadre legionare.

d) Posibilitatea ca un parlamentar, într-o activitate scurtã, dar intensã, sã-si închine întreaga muncã Legiunii, fãrã a-si periclita situaţia îndeletnicirilor lui familiare.

şefii judeţeni, mânaţi numai de dorul biruinţei totale a Legiunii, vor explica aceastã lege candidaţilor şi le vor lua o declaraţie scrisã, în sensul cã au luat cunoştinţă de "Circulara F" şi înţeleg a se supune dispoziţiilor ei.

Parlamentarii legionari, stau la Bucureşti, Str. Imprimeriei No. 3.

şeful Legiunii, Corneliu Zelea Codreanu

PUNCTUL 76. Ce este comitetul de 1000.

PUNCTUL 77. Casieria Centralã a Organizaţiei legionare este în casa General Cantacuzino, Str. Gutenberg 3, Bucureşti. Pentru orice chestiuni, banii se trimit pe aceastã adresã.

PUNCTUL 79 Agenţi provocatori

Trec pe la organizaţii diferiţi spioni. Unii, agenţi de la politie. Chemaţi-i înãuntru pentru a le arãta cã nu aveţi nimic secret.

Dacã însã printre legionari va fi prins unul care se va vinde pentru bani şi va deveni trãdãtor al Legiunii, va fi pedepsit azi, mâine, peste un an sau peste doi.

Cea mai mare dezonoare a Organizaţiei noastre este aceea de a gãsi din mijlocul nostru spioni.

Sunt alţii care se dau drept legionari şi umblã pe la diferite organizaţii pentru a fura, a cere, sau a colecta bani. Unii din ei reuşesc a avea la mânã o scrisoare sau un carnet de membru. Cercetaţi-l bine. Daţi-i pe mâna poliţiei.

în ultimul moment aflu cã un agent de politie neştiind ce informaţii sã mai dea despre Legiune, a informat siguranţa cã legionarii vor sã împuşte mai mulţi prefecţi.

Altul a ticluit un cifru secret în care erau trecute instituţii din capitalã.

Noi n-avem nevoie de cifru. Aceasta este o invenţie infamã. Sã pofteascã toatã poliţia. Ce avem de spus, spunem în faţă, spunem tare.

Dacã veţi auzi asemenea infamii sau le veţi citi scrise prin foile jidãneşti (cum au fost acum doi ani publicate în "Adevãrul", "Dimineaţa" şi "Lupta" sã ştiţi din primul ceas cã toate sunt uneltiri viclene pentru care ne vom adresa justiţiei.

PUNCTUL 80. Proces-verbal (acest proces verbal nu se mai întrebuinţeazã astãzi), model de constituire a unui cuib.

LEGIUNEA

Judeţul.............

Cuibul..............

Subsemnaţii, domiciliaţi în comuna .........., judeţul ..........., convinşi de pericolul care ameninţă existenta patriei, ne legãm împreunã prin jurãmânt sã luptãm pentru triumful Legiunii.

Ne-am constituit într-un cuib de legionari cãruia i-am dat numele de Cuibul .....

Numãrul membrilor din cuib este de ........... (maximum 13)

Corespondentul: ...................

Casierul ....................................

Curierul ....................................

Ne legãm în fata lui Dumnezeu şi a oamenilor de a ne tine strâns uniţi în jurul şefilor noştri, a asculta şi executa întocmai ordinele primite, a face sã pãtrundã cât mai adânc în popor duhul nou al muncii, al cinstei, al jertfei şi al dreptãţii, într-un cuvânt ne propunem de a-i face legionari pe cei cu care vom veni în contact.

Credem în Dumnezeu şi în izbânda Legiunii, credem într-o Românie nouã pe care vrem s-o cucerim pe calea Bisericii lui Hristos şi al naţionalismului integral activând în cadrul legilor tãrii.

1. Am început activitatea;

2. Vom tine şedinţe în fiecare sãptãmânã.

3. Ne vom abona la revista "Pãmântul Strãmoşesc", pe care vom citi-o la şedinţele cuibului.

4. Ne vom întãri în credinţa noastrã legionarã.

5. Ne vom uni ca fraţii şi nu vom permite nici o dezbinare între noi.

7. Toate acestea în credinţa sfântã cã ori prin câte greutãţi şi suferinţe vom trece, vom învinge.

8. România în întregimea ei va deveni legionarã.

Trãiascã Legiunea!

Trãiascã Cãpitanul!

MOTTO

Geme inima în noi

De necazuri şi nevoi

Ochii plânşi privesc în zare

şi aşteaptã îndurare.

Munţii noştri aur poartã,

Noi cerşim din poartã-n poartã

Holda noastrã-i aurie

Noi pierim în datorie.

Vai de noi şi iar de noi

Dãm ca racul înapoi,

Sãrãcia ne-urmãreşte,

şi de zile ne gãteşte.

Cã noi toţi avem un nume,

Toţi avem o soartã-n lume.

Pentru tarã şi dreptate,

în noi toţi un suflet bate.

Hai români sã ne trezim

Si sã nu mai suferim.

Cã cei ce ne urgisesc

Nu au suflet omenesc.

Hai sã coborâm în vale

De la pâne, de la sare

şi sã-l dãm peste hotare.

Hai sã punem santinele

şi sub soare şi sun stele

şi-n ascunsuri şi apoi

Hoţii-n beci, prada-napoi.

Hai pe cei ce fac trãdare,

Jafuri în administrare

şi hoţii la drumul mare

Sã-i dãm la spânzurãtoare.

Unde-i unul ni-i putere

La nevoi şi la durere

Unde-s mulţi puterea creste

Si duşmanul o pãţeşte.

VALERIU DUGAN, ţãran din Bucovina

Urmeazã iscãlitura membrilor (maximum 13)

L E G I O N A R,

– Niciodatã sã nu faci o faptã de care ţi-ar fi ruşine a doua zi, iar când ai fãcut ceva, asumã-ţi rãspunderea întreagã.

– Dacã pentru politician politica înseamnã o afacere, pentru legionar politica înseamnã religie.

– Nu spune "Nu voiesc sã servesc Legiunea, din cauzã cã cutare şef nu-mi place, nu este bun." în Legiune nimeni nu este şef pe viaţă. Azi e unul, mâine altul, poimâine vei fi tu, dacã prin munca şi credinţa ta neclintitã şi prin capacitatea ta vei merita sã fii, iar într-o bunã zi se va putea gãsi cel mai bun.

– Nu uita cã ceea ce poate sã ne piardã pe noi legionarii, este neînţelegerea şi dezbinarea din fiecare cuib sau dintre diferite cuiburi.

– Nu uita cã în clipa în care un legionar îmbracã haina de şef legionar, toţi ceilalţi trebuie sã-l asculte.

Sunt în diferite sate elemente care au fãcut mult pentru Legiune prin munca, sacrificiul şi abnegaţia lor, suflete de elitã, care au ieşit cu mult în evidentã în lupta legionarã, dând dovadã de abnegaţie, curaj, devotament, disciplinã şi de neclintitã credinţă. Aceştia pot ieşi din organizaţiile sãteşti, urmând a fi denumiţi "Consilierii şefului Legiunii". în acest scop, în ziua biruinţei legionare, ei vor fi mutaţi în capitala ţãrii, cu familiile lor cu tot.

Din aceastã mare luptã legionarã, va ieşi o nouã aristocraţie româneascã. în cariera ei nu se va pune bazã nici pe bani, nici pe avere, nici pe haine, ci pe calitãţile sufleteşti, pe virtute; va fi o aristocraţie a virtuţii.

Aristocraţia ieşitã din afaceri, din fraudã sau din vânzare de ţarã, va cãdea. Dacã aurul se lãmureşte în foc, în focul luptelor legionare se va lãmuri adevãrata elitã moralã a naţiunii româneşti.

– Dacã eşti om cu pãcate şi te cheamã sufletul spre îndreptare, boteazã-te acum, îndreaptã-te. Ai însã bunã cuviinţă şi pãstreazã-te pe linia a II-a.

Mişcarea noastrã va învinge. Nu te gândi cumva cã sub regimul legionar vei putea trãi din afaceri, mitã, intervenţii.

O RUGÃMINTE

Camarade,

1) Când pleci la drum, toarnã-mi apã, ulei, cerceteazã benzina şi şuruburile,

2) Nu mã goni prea tare cã mã vei omorî prea repede şi nu voi mai putea servi Legiunea.

3) Pe drum, din când în când, mai opreşte şi mai cerceteazã-mi roţile, direcţia, motorul.

4) Dupã un drum, îngrijeşte-mã şi pe mine, spalã-mã totdeauna, unge-mã.

5) Camarazi, nu mã încãrcaţi peste puteri, umblaţi cu milã, cã eu vã port spre biruinţă.

Camioneta voastrã

PUNCTUL 81.

Aceastã cãrticicã se aflã de vânzare la şefii organizaţiilor judeţene sau la Centru.

9 PORUNCI LEGIONARE

1. Legionarul nu intrã în polemicã cu nimeni.

2. Legionarul dispreţuieşte lumea politicã şi nu stã de vorbã cu ea.

3. Legionarul seamãnã sãmânţă bunã în sufletele curate ale poporului.

4. Legionarul se întreabã în fiece clipã: "Ce am fãcut bun pentru România legionarã?"

5. Legionarul înseamnã în rãbojul lui pe pãcãtoşi pentru ziua de mâine.

6. Legionarul începe orice muncã cu gândul la Dumnezeu şi-i mulţumeşte la ajungerea scopului urmãrit.

7. Legionarul este disciplinat prin conştiinţa şi voinţa lui proprie.

8. Legionarul n-are teamã decât de Dumnezeu, de pãcat şi de clipa în care puterile fizice ori sufleteşti îl vor scoate din luptã.

9. Legionarul iubeşte moartea, cãci sângele lui va servi pentru plãmãdirea cimentului României legionare.

(Din ziarul G.d.F. a Basarabiei)

PUNCTUL 81 bis. CELE 3 LEGÃMINTE ALE UNUI LEGIONAR

Legionarul nu face jurãmânt. El face trei legãminte.

Primul legãmânt, în fata şefului de cuib şi a camarazilor. Este o manifestare a dorinţei de a deveni legionar.

Al doilea legãmânt se face dupã 2 – 3 ani de luptã, în faţa şefului politic judeţean şi a întregii conduceri, în grup de cel puţin 50, cu solemnitate deosebitã.

Al treilea legãmânt, se face în fata şefului Legiunii dupã 4 – 5 ani de luptã. Vechiul legãmânt al sãcuşorului cu ţãrânã, publicat în corpul broşurii.

îNTâIUL LEGÃMâNT

în mijlocul cuibului, cu braţul drept întins şi ţinând strâns în mânã pânza micului drapel.

Camarazi,

1) în fata şefului de cuib şi a voastrã, cu mâna pe acest drapel, declar cã doresc sã devin legionar.

2) Cunosc cele trei examene pe care trebuie sã le dau: al suferinţei, al primejdiei şi al credinţei.

3) Voi fi alãturi de voi şi în ceasuri bune şi în ceasuri grele. Puteţi conta deci pe inima şi pe braţul meu.

4) Voi fi disciplinat de buna mea voie, convins cã disciplina este legea fundamentalã a oricãrei organizãri.

5) Mã voi feri de a vorbi pe la spate pe camarazii mei sau de a critica ordinele şi dispoziţiile primite, acestea ducând la neînţelegere, viaţă grea, dezbinare.

6) Din primul moment ţin sã declar: nu voiesc nimic pentru mine, nu urmãresc şi nu voi urmãri sã fac afaceri pe spinarea mişcãrii sau sã-mi creez situaţii. Stau la postul ce mi se va încredinţa atâta vreme cât şeful meu va crede cã pot fi de folos.

7) Nu voi face nici un fapt care sã mã dezonoreze pe mine sau mişcarea.

8) Voi fi totdeauna corect şi mã voi purta cu multã bunãvoinţă faţă de toţi.

9) Voi fi însã mândru în vremuri aspre, în fata vrãjmaşului.

10) Dacã voi greşi, voi primi pedeapsa cu seninãtate. ştiu cã legionarul când greşeşte plãteşte: rãspunde, nu fuge de rãspundere.

Acesta este legãmântul meu în fata voastrã şi în fata acestui mic drapel al cuibului nostru.

AL DOILEA LEGÃMâNT

Se face în fata şefului politic judeţean, cu deosebitã solemnitate:

Camarazi,

Am strãbãtut un drum lung în viaţa legionarã. Cunosc deci toate îndatoririle, toate greutãţile.

De acum mã simt în stare sã devin legionar.

Mã leg în fata şefului nostru şi a voastrã, de a lupta pentru triumful României Legionare, în care cred ca în lumina ochilor. Dumnezeu sã ne dea binecuvântarea Lui.

Se repetã de toţi cu glas tare, dupã şeful judeţean.

AL TREILEA LEGÃMâNT

Rãmâne vechiul legãmânt cu sãcuşorul în fata şefului Legiunii.

PARTEA A XIII–A

PUNCTUL 82. Scurt istoric legionar.

Eram aşa de putini şi aşa de sãraci, încât nu numai cã am fost ţinta sãgeţilor ironiei altora, dar ne-am îngrozit noi înşine de sãrãcia noastrã. Credinţa însã nu ne-am pierdut-o nici o clipã.

N-am avut nici o secundã de îndoialã. Pare cã Dumnezeu înadins ne-a adunat aşa de sãraci pentru ca sã arate cã în victoria legionarã materia n-a avut nici un rol. Din primul moment am avut viziunea clarã a victoriei finale şi mi-am asumat întreaga rãspundere a conducerii. De atunci am trecut prin greutãţi, primejdii şi riscuri nenumãrate, dar aceastã viziune a victoriei nu m-a pãrãsit nici o secundã.

La 19 Februarie 1928, dupã sforţãri de douã luni, cumpãrãm camioneta botezatã "Cãprioara Legiunii" (234 000 lei). în varã, pentru întreţinerea mişcãrii şi pentru plata ratelor camionetei, muncim la cãrãmidãrie (120 000 cãrãmizi) şi la grãdinãrie (un hectar), în batjocora de fiecare zi a cuziştilor. Apoi facem comerţ ducând zarzavaturi de la grãdina noastrã cu camioneta şi le vindem la mânãstiri: Agapia, Vãratec. Continuãm tãcuţi mişcarea.

La 15 Decembrie 1929, prima întâlnire politicã legionarã, în T. Bereşti şi apoi pe Valea Horincei, Jud. Covurlui. Apar luptãtori noi: Tãnase Antohi, Dumitru Cristian, V. şi N. Bogatu, Chiculiţă, Bâgu, Hasan, Bourceanu, apoi din Folteşti, familia Pralea.

La 25 Decembrie 1929. Turda Ludos, cu Amos Nechita, Victor Moga, Colceri, Damian, etc. Amancei Bãnicã.

La 27 Ianuarie şi 3 Februarie 1930 mari adunãri la Cahul. Intervine şi Dl. Ioan Zelea Codreanu, ştefan Moraru, Moş Coşa, Gârneţ, Trifan Vlahu (mort), etc.

Vara 1930. Interzicerea marşului din Basarabia. Arestarea. Achitarea.

1 Ianuarie 1931, arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, Banea, Totu, Amos. Achitaţi dupã 77 de zile de arest de cãtre Tribunal, Curtea de Apel, Casaţie.

1 Iunie 1931, participãm pentru prima datã la alegeri în 17 judeţe. Obţinem 34 000 voturi. Cãdem.

La 31 August, alegere parţialã la Neamţ. Ajutã Nuţu Eşanu. Legionarii înving toate partidele din România cu 11.000 voturi.

La 27 Aprilie 1932, alegere parţialã la Tutova. Pentru a doua oarã, dupã lupte grele, dar glorioase, legionarii înving toate partidele din România.

La 17 Iulie 1932, alegeri generale. Legionarii luptã în 36 judeţe, obţinând 79 000 de voturi, 4 mandate.

Deputaţii legionari în Parlament, atitudine tãcutã, mãsuratã. Luptã pentru întinderea Organizaţiei în ţarã.

Curentul legionar creste. Posedãm 17 foi cu tiraj de 35.000, o tipografie, 2 automobile. în ajun de a cumpãra încã trei.

Mergem înainte cu încredere în aceste ceasuri grele, cãtre destinul luminos al Patriei noastre, descoperiţi în faţa tuturor jertfelor pe care le-au fãcut peste o mie de legionari.

PUNCTUL 83. LEGÃMâNTUL PRIMILOR LEGIONARI.

în dimineaţa zilei de 8 Noiembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toţi legionarii din Iaşi şi câţiva care s-au ostenit a veni din alte pãrţi.

Nu mulţi la numãr, dar puternici prin credinţa noastrã neclintitã în Dumnezeu şi în sprijinul Sãu, puternici prin hotãrârea şi încãpãţânarea noastrã de a sta neclintiţi în mijlocul oricãrei vijelii, puternici prin dezlegarea noastrã completã de tot ce este pãmântesc, fapt ce se manifestã prin dorinţa, plãcerea de-a o rupe în chip vitejesc cu pãmântul, servind cauza neamului românesc şi cauza crucii.

Aceasta este nota celor care aşteptau cu nerãbdare ceasul legãmântului, pentru ca sã formeze voioşi cel dintâi val de asalt al Legiunii. şi oricine îşi poate imagina cã nu poate fi o altã notã, atunci când în mijlocul nostru, îmbrãcaţi în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaserã uniţi, Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici şi Corneliu Georgescu, cei care strãbãtând seria închisorilor, au purtat pe umerii lor toatã greutatea mişcãrii naţionale de 5 ani încoace.

Rugãciunea.

La ora 10 am plecat toţi în costum naţional, cu cãciulã, cu svasticã mare în dreptul inimii, în coloanã de marş, direcţia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo s-a oficiat o rugãciune pentru pomenirea sufletelor ştefan Voievod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea Ion Vodã, Horia, Cloşca şi Crişan, Avram Iancu, Domnul Tudor,

Regele Ferdinand şi "pentru pomenirea tuturor voievozilor şi ostaşilor care au cãzut pe câmpurile de bãtaie pentru apãrarea pãmântului românesc în contra nãvãlirilor vrãjmaşe."

Solemnitatea Depunerii Legãmântului.

în marş, cântând Imnul Legiunii, ne-am întors la cãmin. Acolo a avut loc duioasa solemnitate a legãmântului celor dintâi legionari.

Pãmântul Strãmoşesc

Aceastã solemnitate a început prin amestecarea ţãrânii adusã de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul de la Turda, cu ţãrâna din Moldova, de la Rãzboieni, unde ştefan cel Mare a avut cea mai grea bãtãlie a sa şi din toate locurile unde sângele strãmoşilor s-a amestecat în crunte bãtãlii cu ţãrâna sfinţind-o. Când se desfãcea pachetul cu ţãrânã, înainte de a se turna pe masã, se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o.

ţÃRâNA DE LA TURDA. (Scrisoare). Fraţilor! Am expediat ţãrâna ce mi-aţi cerut. Asupra provenienţei, vã asigur, întrucât am ridicat-o personal de pe mormântul lui Mihaiu Viteazul, eu am adus-o şi împachetat-o).

Turda, la 18 Sept. 1927.

Isac Mocanu, prof. la lic. din Turda

ţÃRâNA DE LA RÃZBOIENI (Scrisoare). Subsemnatul Corneliu Georgescu, avocat, am fost personal la Rãzboieni (Jud. Neamţ) şi am luat pãmânt de lângã monumentul ridicat pe locul luptei în care s-au sacrificat 10.000 de osteni de ai lui ştefan cel Mare.

7 Nov. 1927 Corneliu Georgescu.

Ce spune istoria despre lupta de la Rãzboieni (1476): pe locul luptei a ridicat ştefan o bisericã a cãrei inscripţiune spune: "In anul 7984 ridicatu-s-a puternicul Mahomed, împãrat turcesc cu toatã puterea sa şi Basarab Voievod, cu toatã ţara basarabeascã şi au ajuns pânã aici la locul ce se zice Râul Alb ... unde am şi fãcut mare rãzboi cu dânşii în luna lui Iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de cãtre pãgâni şi au cãzut acolo mulţime mare dintre ostaşii Moldovei." (Istoria Românilor de Floru, pag. 184 -185).

S-a adus şi s-a turnat apoi ţÃRâNA DE LA SARMISEGETUZA (Scrisoare). Declaraţie: Subsemnaţii atestãm cã în ziua de 17 Oct. 1927, am vizitat sãpãturile fortului de la Costeşti, al cetãţii Sarmisegetuza şi am luat pãmântul de aici din diferitele pãrţi ale cetãţii şi mai ales dintr-una din camerele dezgropate şi care a ars în timpul asediului, pentru care motiv bulgãrii de pãmânt sunt roşii, simbolizând sângele vãrsat acolo din belşug. Acest fort a fost comandat de cumnatul lui Decebal şi cãderea lui în mâinile Romanilor a dislocat sistemul de apãrare al Sarmisegetuzei care apoi a cãzut definitiv; moralã, inegalitatea de tratament rãneşte mai mult.

Ce spune istoria despre lupta lui Decebal (Istoria Românilor de Floru, pag. 38-39): "Disperarea şi furia, ura şi cruzimea dacilor se uneau cu vitejia, care apãrã pãmântul Patriei şi nu-l lasã cuceritorului decât grãmadã de cenuşă şi de ruine. Pe columna lui Traian se vãd femei dace cum chinuiesc prizonieri romani. Pe unii îi ţin legaţi de mâini şi de picioare, goi şi-i ard cu facle aprinse.

Din interpretarea reliefurilor de pe columna lui Traian, rezultã cã norocul rãzboiului a şovãit între daci şi romani, pânã ce arta, ştiinţa şi numãrul au biruit.

Regele (Decebal) s-a furişat pe vreo potecã de munte spre a aduna cetele risipite şi a urma lupta pânã la sfârşit, pe când supuşii lui cei mai de frunte, pileati, au preferat sã moarã în capitala care nu mai era a lor. Strânşi împrejurul unui vas mare de otravã, au ales moartea în locul vieţii fãrã libertate.

Iar el încearcã din nou norocul armatelor, pânã când fiind înconjurat din toate pãrţile şi gata sã cadã cu doi fii ai sãi în mâinile vânãtorilor romani, se strãpunse cu sabia sa, lãsând învingãtorilor un cadavru..."

Stefan Anastasescu

8 Oct. 1927

Bucureşti, str. şerban Vodã, 43

ţÃRâNA DE LA PODUL îNALT (Scrisoare) Am luat aceastã ţãrânã de lângã comuna Cãutãlureşti (Podul înalt), jud. Vaslui, locul unde a fost bãtãlia lui ştefan cel Mare cu turcii.

Plutonier Rotaru, Reg. 25 Inf.

ţÃRâNA DE LA SUCEAVA, CETATEA NEAMţULUI, HOTIN şi SOROCA. S-a adus apoi ţãrâna de la aceste cetãţi şi puncte de glorie ale Românilor şi s-a vãrsat pe faţa albã a mesei, deasupra ţãrânii celeilalte. Dupã ce s-a citit şi aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus ţãrâna cu propria mânã.

ţãrâna de pe locul unde Horia a fost tras pe roatã. S-a desfãcut apoi pachetul cu ţãrâna de la Alba-Iulia, trimis de cãtre domnul învãţãtor Iordache Popa, cu urmãtoarele rânduri: "Acest pãmânt este udat de sângele eroului Horia. Luat de pe locul aşa zis "Curci", unde se desparte drumul Alba Iulia – Pâclisa, de pe şoseaua Cetate-Garã. Aici a fost tras pe roatã de cãtre unguri, Horia.

Iordache Popa, învãţãtor, Com. Drâmbar, p.u. Alba-Iulia

Alba-Iulia, 29 Oct. 1927.

ţÃRâNA DE PE MORMâNTUL LUI AVRAM IANCU. S-a desfãcut pachetul trimis de Petru Popa, învãţãtor, com. Ribicioara p.u. Baia de Criş, conţinând 1 kg de pãmânt de pe mormântul eroului Iancu.

S-a desfãcut un al doilea pachet adus de pe acelaşi mormânt de cãtre d-l Ion I. Moţa şi s-a vãrsat deasupra celeilalte ţãrâni.

ţÃRâNA DE PE DEALUL DE LA ROşCANI, unde a pierit de sete oastea lui Ioan Vodã cel Cumplit, adusã de D-ra. Constantinescu Ileana, studentã.

S-a adus apoi ţãrânã de pe câmpurile de onoare ale ultimului rãzboi: ţãrâna de la Jiu, unde au fost lupte cumplite. (Scrisoare): Am plecat din Craiova cu trenul pe Valea Jiului pânã la Filiaşi, de acolo, dupã toate informaţiile ce le posedam şi cu cele ce mi-au fost date de localnici, am mers în sus pe Jiu vreo 7 km. pânã la locurile unde au fost luptele de la Pesteana şi ţânţãreni. De acolo, din coltul judeţului meu, de unde se împreunã Doljul, Gorjul şi Mehedinţiul, am luat ţãrânã atât din malul Jiului cât şi din pãdure şi alte locuri, pentru a fi mai sigur cã voi avea în sãculeţul meu şi ţãrânã adãpatã cu sânge.

Iuliu Stãnescu, student, com. Mãrãşani,

(Jud. Dolj)

ţÃRâNA DE LA MÃRÃşEşTI şi MÃRÃşTI. (Scrisoare). "Trimit în coş douã sãculeţe de pânzã albã cu pãmânt de la Rãzoare, unde au fost luptele de la 6 Aug. 1917.

Apoi un sac de pãmânt de la Mãrãşti din douã puncte, unde s-au decimat regimentele 2 Vânãtori şi 30 Infanterie Muscel".

Hristache Solomon, Focşani

(B-dul Lascãr Catargiu, 22).

ţÃRâNA DE LA OITUZ şi CASIN. Declaraţie: Subsemnaţii mai jos notaţi, declarãm cã pãmântul luat de d-l Butnaru, funcţionar Iaşi, este luat din localitãţile urmãtoare: Valea Manciugului, Grozeşti-Sticlãrie, Mãgura -Casinului, Sticlãrie proprie şi cimitirul eroilor de la Casin, locul unde au avut loc cele mai crâncene lupte în rãzboi între germani, unguri şi români. I. Butnaru, P. Plopeanu, Oneşti, T. Mocanu, Rãjula, I. Gh. Buzatu, D.R. Casin, Oşudveanu, Grozeşti.

ţÃRâNA DE LA PRUNARU, unde s-a dat cumplita şarjã a cavaleriei române, pierind cu toţii pânã la unul. (Scrisoare). Pãmântul este chiar dintr-un loc unde a fost îngropat un erou lovit drept în inimã.

Preot Theodor N. Iancu, Prunaru, Jud. Vlaşca

ţÃRâNA DE LA TURTUCAIA, unde au cãzut mai multe mii de români, înroşind ţãrâna cu sângele lor. (Scrisoare): Am plecat imediat la Turtucaia şi m-am dus la vest de oraş, de unde am luat pãmântul, chiar de pe reduta care a trecut de zeci de ori din mânã în mânã. Aceastã redutã este astãzi pustie şi pãmântul este luat chiar dintr-un mormânt, de unde s-au dezgropat rãmãşiţele mai multor soldaţi şi unde şi azi sunt oase. Primiţi pãmântul udat cu mult sânge de neamul nostru.

Sandu Snagoveanu, com. Uzumgeorman.

S-a mai adãugat şi ţãrâna trimisã de pãrintele paroh din Turtucaia.

Inimile noastre au fost cuprinse de un adânc fior în fata ţãrânii strãmoşilor şi pãrinţilor noştri adormiţi pe câmpul de onoare cu arma în mânã şi faţa la duşman, de la soldaţii lui Decebal cãzuţi pe ruinele Sarmisegetuzei şi pânã la cei de ieri sfãrmaţi de obuzele de la Mãrãşeşti şi Turtucaia.

Când doi legionari s-au apropiat apoi şi au început sã amestece cu sfinţenie aceastã ţãrânã în timp ce ceilalţi, salutând tot timpul cu braţul întins, cântau din toate puterile inimii imnul Legiunii.

Sculaţi români la luptã, bate ora

Din urmã pentru neamul românesc, etc.

Momentul a fost atât de înãlţãtor şi atât de mişcãtor încât nimeni dintre noi n-a putut sã-şi stãpâneascã o lacrimã în coltul ochiului: era în cântecul acesta însãşi strigãtul durerilor noastre, ale neamului românesc de azi, îndreptat cãtre strãmoşii şi vitejii care de 2.000 de ani au trãit pe aceste locuri. Era însuşi apelul la vitejie.

SÃCUşORUL CU ţÃRâNÃ – TALISMANUL LEGIONARULUI

Cu ţãrâna astfel amestecatã s-au umplut mai multe sãculeţe mici, dându-se fiecãruia, dupã facerea legãmântului, pentru a-l purta la gât.

Ion Moţa a luat legãmântul lui Corneliu Codreanu, dupã care i-a încredinţat acestuia sãcuşorul cu ţãrânã. Dupã aceea Corneliu Codreanu a luat legãmântul lui Ion Moţa si celorlalţi.

Acest legãmânt a constat din 5 întrebãri şi rãspunsuri, anume:

1. Te legi ca pentru Dreptatea Patriei primejduite sã înfrângi toate dorinţele şi interesele tale personale?

– Rãspunsul: Da!

2. Recunoscând cã stãpânirea jidanilor asupra noastrã ne aduce pieirea sufleteascã şi naţionalã, te legi frate cu noi sã lupţi pentru apãrarea, curãţirea şi dezrobirea pãmântului strãmoşesc?

– Rãspuns: Da!

3. în aceastã luptã te vei supune Legiunii Arhanghelul Mihail?

– Rãspuns: Da!

4. Vei purta aceastã ţãrânã cu evlavie la pieptul tãu?

– Rãspuns: Da!

5. şi nu vei pleca dintre noi?

– Rãspuns: Nu voi pleca!

Dupã ce fiecare, individual trecea şi rãspundea la aceste întrebãri, cãpãta sãcuşorul de piele legat cu şnur de mãtase.

Solemnitatea a început la ora 1. 30. Dupã masã la ora 3 a început consfãtuirea. Ea a fost prezidatã de cãtre cel mai bãtrân dintre legionarii prezenţi, d-l Cristache Solomon de la Focşani.

Consfãtuirea a ţinut pânã la ora 6.30 dupã care s-a dat citire urmãtorului comunicat:

1. Legiunea afirmã cã mai presus de interesele personale stã Patria cu nevoile ei.

2. în slujba acestei Patrii încãlcate de strãini toţi copiii Pãmântului Românesc trebuie sã alerge cu sufletul şi cu braţul lor.

3. Legiunea se îndreaptã cãtre tot cel ce se simte de soldat chemându-l sub drapelul ei întru apãrarea pãmântului strãmoşesc.

4. România a românilor. Pentru jidani, Palestina. Dreptate românului şi moarte trãdãtorului.

Trãiascã în noi inima de soldat!

Trãiascã, înfloreascã România Nouã!

Astfel s-a încheiat ziua de Sf. Arhanghel Mihail şi Gavril. Fie ca purtând fiecare la inima noastrã ca talisman Sfânta ţãrânã a pãmântului strãmoşesc, sã scoatem din ea sângele vitejesc şi sã-l turnãm în vinele noastre.

Micã literaturã programaticã

Rezumatul de program legionar se aflã publicat în altã broşurã, dãm aici câteva linii generale:

PUNCTUL 84. Primul punct de program legionar.

Dacã vã întrebã cineva sã-i spuneţi cã este: JURÃMâNTUL PENTRU PEDEPSIRE.

A doua zi dupã victoria legionarã se va constitui "TRIBUNALUL EXCEPţIONAL", care va chema în faţa lui şi va judeca pentru trãdare de Patrie:

a) Pe toţi jefuitorii banului public;

b) Pe toţi cei ce au primit mitã înlesnind afaceri;

c) Pe toţi cei ce cãlcând legile fundamentale ale ţãrii au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice funcţiune ar deţine de la jandarm pânã la ministru, nimeni nu va scãpa acestei judecãţi.

Prea şi-au imaginat aceşti domni cã Tara Româneascã este moşia lor, cã legile s-au fãcut pentru ca sã le calce ei în picioare şi cã noi suntem argaţii de pe aceastã moşie, pe care sã ne batã la spate cu biciul.

Naţiunea românã, conştientã de drepturile ei va începe viaţa cea nouã prin OPERA DE PEDEPSIRE LEGALÃ.

Acest ceas îl aşteptãm şi rãbdãm.

Fãrã acest CEAS AL PEDEPSIRII, nu este posibilã nici o refacere în aceastã ţarã.

şefii de cuiburi vor face rapoarte amãnunţite şi foarte exacte asupra tuturor nelegiuirilor comise, înaintându-le şefului Legiunii.

PUNCTUL 85. DISCURSUL LA MESAJ, ţinut de şeful Legiunii în Parlamentul ţãrii. Dupã Mon. Of. din 3 Decembrie 1931.

D-l deputat Corneliu Zelea-Codreanu are cuvântul:

D-le preşedinte, d-lor deputaţi, eu sunt cel mai tânãr dintre dvs. şi reprezint o mişcare tinereascã. M-am ridicat aici prin propriile mele puteri, fãrã ajutorul şi sprijinul nimãnui. Cred cã actualii conducãtori ai României Mari se vor obosi sã mã asculte şi pe mine, ca unul care sunt exponent al generaţiei tinere, generaţie zbuciumatã, generaţie despre care s-a vorbit atâta, generaţie martirizatã, aş putea spune rãstignitã. Cred cã este bine ca onorata Camerã sã aibã putinã bunãvoinţă a ne asculta şi pe noi, deoarece socotesc cã este bine ca astãzi conducãtorii sã ştie cã care este zbuciumul, care sunt pãrerile, care este orientarea politicã a generaţiei, care, cu voia sau fãrã voia dvs., trebuie sã vã urmeze mâine pe aceste bãnci.

în orice caz, ţin sã afirm de la început cã noi nu suntem o generaţie aşa cum ne cunoaşteţi dvs. dintr-o anumitã presã. Noi nu urmãrim decât sã ne apãrãm Patria Sacrã, Patria ameninţatã de viscolul furtunii, Patria pãrinţilor noştri şi cuibul cald al acelora care vin dupã noi. şi ca sã fixez punctele cardinale, în scurt, voi spune: nu este nici o generaţie imoralã, nu este nici una fãrã Dumnezeu, nici una republicanã sau antiregalistã. Fixez aceste puncte în Dumnezeu, Patrie, Rege, Familie, Proprietate si Armatã, care sã garanteze existenta Statului Român.

D. V. G. Ispir: Pentru aceasta puteţi fi alãturi de noi.

D. Corneliu Zelea Codreanu: D-lor deputaţi, generaţia aceasta a noastrã trece ca o generaţie antisemitã. As dori sã ştiţi cã nu am venit sã strig: jos jidanii, dupã cum cred cã n-a fãcut nimeni. Am observat însã un singur lucru, cã de câte ori s-a pus aici problema naţionalismului românesc, dvs. aţi primit-o cu ilaritate şi aţi transformat-o dintr-o problemã care este de un tragic fãrã pereche, într-o chestiune comicã.

D. V. G. Ispir: Cel puţin pentru aceastã parte a Camerei, acest lucru nu este exact.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu d-lor, am sã pun aceastã problemã în câteva linii, pentru cã sunt şeful unei mici grupãri şi trebuie sã-mi dezvolt punctele mele de vedere.

şi aici fac o parantezã. Eu nu întrebuinţez cuvântul de jidan pentru ca sã insult pe cineva. Eu le spun jidani, pentru cã aşa cred eu cã se numesc ei şi de altfel – mi se pare curios – este singura naţie care fuge de numele ei propriu, de numele pe care îl are.

Pentru mine, aceastã populaţie, pe pãmântul tãrii mele – şi rog sã mã creadã toatã lumea – atunci când eu am conştiinţa fermã cã o atacã şi cã îşi cautã loc pe propriul nostru teritoriu, pentru mine, vã rog sã mã credeţi, s-a deschis o luptã pe viaţă şi pe moarte şi nu-mi arde sã fac glume sau sã insult pe cineva. Pentru mine este clar si precis: inteligentã sau neinteligentã, parazitarã sau neparazitarã, moralã sau imoralã, aceastã populaţie este o populaţie duşmanã aici pe pãmântul tãrii. şi eu înţeleg sã lupt împotriva ei cu toate mijloacele pe care mi le va pune la dispoziţie mintea, legea şi dreptul meu românesc.

Ei bine, d-lor. şi-mi spunea bãtrânul acela: "La noi, la 1848, au venit cei dintâi jidani, pe care pãrinţii noştri, vãzându-i rupţi şi flãmânzi, de milã i-au lãsat sã stea la marginea moşiilor noastre. Astãzi, la 1930, noi am pierdut 60 din cei 62 munţi. Noi, românii, mai avem numai 2 munţi, iar restul de 60 de munţi sunt în stãpânirea jidanilor. Astãzi, noi ne-am retras şi stãm sãrmani şi fãrã pâine la marginea moşiilor lor."

Ei bine aceastã situaţie din Maramureş se întinde şi în Bucovina; aceastã situaţie se întinde şi în Moldova noastrã unde bisericile se închid, unde altarele se dãrâmã. şi eu vã întreb pe dvs., pe toţi: ce se alege de o naţie cãreia i se dãrâmã altarele?

Comerţul nostru a îngenuncheat. La noi, în Bârladul strãvechi, în Bârladul care exporta mãrfuri în Polonia sub ştefan cel Mare, şi exporta din Cetatea Albã pânã la Constantinopole şi Alexandria, la noi a mai rãmas un singur comerciant român de manufacturã.

Ei bine d-lor., nu se poate neglija aceastã problemã şi nu se poate spune de nimeni cã ea nu este problema dominantã a politicii României moderne. Cu noi se sãvârşeşte exact acelaşi lucru care s-a sãvârşit cu Pieile Roşii din America de Nord. Ne gãsim în faţa unei invazii strãine şi avem tot dreptul şi avem şi datoria sã ne apãrãm Patria. Pe mine nu mã intereseazã cine vine şi este – mi se pare lucru curios, ca atunci când veneau duşmanii cu arma sã ne fure pãmântul nostru, noi încremeneam cu toţii în tranşee, cu arma în mânã, iar astãzi când arma s-a schimbat în bani şi când aceştia sunt în stare cu banii lor sã ne cumpere ţara, atunci nu mai este nimeni la noi care sã protesteze?

Iatã d-lor. cum se pune aceastã problemã.

Dvs. ştiţi foarte bine cã Pieile Roşii din America de Nord au dispãrut încetul cu încetul în fata nãvãlirii anglo-saxone. Astãzi toatã Europa îi deplânge şi îi regretã pentru cã au fost oameni de treabã, dar se zice: "ce sã facem, au fost alţii mai tari!"

D-lor, mã gândesc cu groazã cã la un moment dat, Europa va avea sã ne plângã şi pe noi şi pe urmaşii noştri.

Iar în ce priveşte tinerimea noastrã zbuciumatã, care dupã cum v-am spus a fost rãstignitã pentru aceastã idee, cãci eu vin aici dupã doi ani de închisoare nedreaptã, ei bine, vã spun d-lor, ce doriţi dvs. sã facã aceşti tineri, care au fost loviţi de toţi conducãtorii de pânã acum? Doriţi sã ne luãm într-o bunã zi traista în bãţ şi sã plecãm în altã ţarã, pe alte meleaguri, ca sã ne câştigãm pâinea şi sã gãsim un refugiu de viatã naţionalã liberã? Noi nu vã cerem prea mult. Nu vã cerem decât un singur lucru: sã ne lãsaţi aici, pe acest pãmânt, sub binecuvântarea ciolanelor pãrinţilor noştri.

D-lor, îmi pare rãu cã în acest rãspuns la Mesaj nu se vede absolut nimic pentru noi, nici mãcar o licãrire de speranţă şi nici o preocupare din partea conducãtorilor acestei ţãri asupra problemei expuse mai sus.

D-lor, voi trece de la aceastã problemã şi voi reveni la o altã problemã de mare importantã: problema mizeriei. Am adus în aceastã cutie câteva bucãţele de pâine cari sunt din Maramureş şi din munţii judeţului Neamţ, pentru ca sã vedeţi ce pâine mãnâncã românul maramureşean şi munteanul nostru. Astãzi, când lumea se plânge de supraproducţie de grâu, toţi atribuie criza faptului cã grâul se vinde cu un leu kg., iatã ce pâine mãnâncã oamenii aceştia!

(D. deputat Corneliu Zelea-Codreanu prezintã Adunãrii o bucatã de pâine neagrã.)

Trebuie sã ni se strângã inima de durere şi cred cã orice popor din Europa vãzând aceastã imagine a mizeriei în care trãieşte neamul românesc ar plânge de mila noastrã. Am adus aceste bucãţi de pâine, învelite şi puse în aceastã cutie, înadins, ca sã vedeţi în câtã artificialitate şi în câtã poleialã de civilizaţie se îmbracã aceastã mizerie româneascã. Eu o depun cu pãrere de rãu pe banca ministerialã şi aş ruga şi pe onoratul guvern sã o aibã la dispoziţie pentru ca oricui îi arde sã facã glume pe spatele neamului românesc, mai întâi de toate sã vadã ce mãnâncã el.

D-lor, în fata acestei mizerii, care cuprinde întreaga ţarã, am sã întreb: care este sistemul de apãrare a guvernului contra acestui marş al mizeriei mereu crescânde?

D-lor deputaţi, pentru mine este clar, Guvernul vine cu douã teorii:

1. Teoria sentimentalã a sacrificiului, şi

2. Teoria economicã a conversiunii.

în ce priveşte teoria sacrificiului şi eu sunt şi eu sunt unul dintre cei care o admit, însã voi afirma aici un principiu imutabil: nici dvs. şi nici nimeni altul nu are dreptul sã facã apel la banul sãrac al omului cinstit pânã când nu va fi adus înapoi în vistieria statului cel din urmã ban furat de tâlharii care au jecmãnit aceastã tarã.

în ce priveşte cealaltã teorie, teoria conversiunii, sunt pentru ea. Aceasta însã nu e un medicament. Medicamentul este acela care omoarã cauza bolii, adicã microbul.

Conversiunea este un balon de oxigen pe care onoratul guvern îl administreazã economiei naţionale muribunde.

Sunt pentru proiectul conversiunii şi-l voi vota, însã vã spun: aştept sã vãd şi alte soluţiuni şi mai ales soluţiile acestea categorice care se cer pentru nenorocitele vremuri de astãzi.

D-lor deputaţi, al treilea punct, în privinţa cãruia voi spune câteva cuvinte, este chestiunea partidelor şi chestiunea democraţiei.

D-lor deputaţi, aproape întreg obiectul principal în discuţiile la acest rãspuns al Mesajului a fost: suntem contra desfiinţãrii partidelor sau pentru desfiinţarea partidelor?

în aceastã privinţă, eu vã spun punctul meu de vedere! Cine este cel care trebuie sã hotãrascã desfiinţarea sau nedesfiinţarea partidelor? Puteţi dvs. sã le desfiinţaţi sau sã le înfiinţaţi? Nu! Cel care trebuie sã hotãrascã e poporul, e ţara flãmândã şi goalã. în momentul acela când va trebui sã se hotãrascã, poporul va vedea dacã trebuie sã se desfiinţeze sau nu. în orice caz vã spun cã poporul nu iubeşte partidele politice. Acesta este un lucru precis şi dvs., într-un regim democratic, nu vă puteţi menţine la conducerea statului în contra voinţei poporului. Acesta este iarãşi precis.

Mai este încã o chestiune. Spunea cineva: partidele nu sunt nãscute dintr-o improvizaţie, ele sunt rezultatul unei evoluţii. Da, şi eu sunt pentru aceastã teorie şi eu aplic partidelor legea evoluţiei. Partidele ca şi toate lucrurile de pe lumea aceasta, se nasc, se dezvoltã şi mor. Cred cã partidele nu sunt forma superioarã a perfecţiei, care sã fi câştigat dreptul la nemurire.

Mai este o chestiune, de ordin extern. Dvs. vedeţi foarte bine cã întreaga opinie publicã din Europa se îndreaptã cãtre extremele acestea ca douã pietre de moarã, vor mãcina încetul cu încetul toate partidele.

D-lor deputaţi priviţi în Europa. Sunt douã extreme puternice: extrema dreaptã şi extrema stângã, care se întãresc: la un moment dat una din acestea va învinge. Ei bine, vã întreb pe Dvs., mai ales pe dvs. care tot timpul v-aţi plecat în faţa Europei şi aţi tremurat, la cea dintâi adiere de vânt: într-o Europã în care învinge una din extreme, dvs. veţi putea sã rezistaţi curentului acestei Europe?

în ce priveşte orientarea noastrã, dacã este chestiunea sã alegem între aceste douã extreme, suntem din acei care cred cã soarele nu rãsare la Moscova, ci la Roma.

Noi credem cã pãrinţii noştri, strãbunii noştri, cari ne-au adus pe pãmântul acesta; oasele lor, cel puţin din mie în mie de ani ne trimit câte un sfat bun, câte o idee bunã, în ceasurile noastre grele şi dureroase.

în fapt, d-lor, asupra partidelor: generaţia noastrã – privind din afarã – constatã:

1) Cã un partid politic este o societate anonimã de exploatare a votului universal;

2) Cã toate partidele sunt democratice, deoarece utilizeazã votul universal în acelaşi mod;

3) Cã neglijeazã interesele poporului şi ale patriei satisfãcând numai interesele particulare ale partizanilor; cã democraţia este iresponsabilã, îi lipseşte puterea sancţiunii, cã toate partidele fac fãrãdelegi, se dau pe faţă unele pe altele, nimeni nu aplicã sancţiuni contra alor sãi, fiindcã îi pierde, nici în contra adversarilor, fiindcã ei deţin la rândul lor fãrãdelegile lor.

şi în aceastã chestiune daţi-mi voie sã vã atrag atenţiunea numai asupra fraudelor cari s-au fãcut de la rãzboi încoace şi care toate au rãmas fãrã sancţiuni: fraudele cu spirtul negru de 12 miliarde ; fraudele de alãmuri de la cãile ferate de 900 milioane; peştele sovietic; galoşii sovietici; pãdurile din judeţul Neamţ; pãdurile din Bucovina, etc. şi dupã o socotealã sumarã, suma fraudelor care s-au sãvârşit pe teritoriul acestei ţãri, de la rãzboi încoace, atinge cifra de 50 miliarde lei.

Democraţia vãzutã din afarã, ne dã impresiunea unei vaste complicitãţi în fãrãdelege: concluzia: democraţia este incapabilã de autoritate. şi încã ceva – am sã vã servesc o chestiune care poate multora n-are sã vã placã – vã rog d-lor sã ne toleraţi ca sã fim severi, intransigenţi în tot ceea ce intereseazã, fie Naţiunea româneascã, fie cinstea. Declar aici cã democraţia e pusã în slujba marii finanţe naţionale sau internaţionale jidãneşti. (întreruperi, zgomot)

D-lor, dovada. Am venit aici cu o listã care are sã vã supere, însã vã spun sã nu-mi luaţi în nume de rãu fiindcã nu pot sã tac în aceastã chestiune, este vorba de ceea ce se numeşte portofoliul de la banca Blank.

Daţi-mi voie sã vã citesc – fiindcã fiecare vã regãsiţi aici. Lista am cãpãtat-o, poate nu întreagã:

D. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000.

D. Carol Davilla 4.677.000.

D. Eug. Goga, creanţă ipotecarã agricolã, lei 6.200.000.

D. Al. Oteteleşanu: Este o ipotecã pe moşia d-nei Eugen Goga.

D. N. Lahovary: Nu datoreazã d. Davilla, datoreazã Banca ţãrãneascã. Nu este la fel, vã rog sã rectificaţi. (întreruperi, zgomot).

D. Corneliu Z. Codreanu: Bine, d-lor, nu zic cã nu este putred, o sã se plãteascã, dar sunt bani împrumutaţi. (întreruperi)

D-lor, s-or plãti sau nu, nu ştiu, dar vã spun un singur lucru: existã obligaţia pe care o are cineva care împrumutã bani de la o asemenea finanţă, de a o satisface când este la guvern, de a o sprijini în opoziţie şi în orice caz de a nu lovi în ea când trebuie sã fie lovitã. (Aplauze pe mai multe bãnci).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Mai departe: D. Iunian 407.000; D. Madgearu 401.000; d. Filipescu 1.265.000; D. Mihail Popovici 1.519.000; d. Rãducanu 3.450.000 (exclamaţiuni pe bãncile majoritãţii); Banca Rãducanu din Tecuci 10.000.000; d. Pangal 3.800.000; d. Titulescu 19.000.000; şi se aude, n-am putut şti precis, cã d. Argetoianu ar fi aici cu 19.000.000.

Voci de pe bãncile majoritãţii: Se aude!

D. Corneliu Zelea-Codreanu: Eu vã spun ce am putut afla. (întreruperi, zgomot). Mai sunt şi alţii.

D-lor, eu nu acuz cã banii aceştia au fost bacşişuri date, nu! Sub o formã s-au luat de acolo aceşti bani şi acum este vorba sã se vadã ce s-a fãcut acolo, n-au libertate deplinã ca sã vinã sã ia mãsuri categorice împotriva acestei bãnci.

D-lor deputaţi, dacã se cer sacrificii ca sã asanãm aceastã ţarã, nu putem noi sã consimţim la sacrificiul care ar fi sã se facã asanarea bãncii Bank, pentru nunta pe care a fãcut-o d-sa la Paris, unde a cheltuit cum se aude 50 milioane lei, ca şi pentru alte lucruri. (Exclamaţiuni, întreruperi).

D-lor, în consecinţă, noi venim cu câteva soluţii practice care poartã nota tinereţii:

CEREM introducerea pedepsei cu moartea, exclusiv pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public. (Aplauze pe mai multe bãnci).

D. V. G. Ispir: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi creştin şi purtãtor al ideii creştine. îţi aduc aminte – eu sunt profesor de teologie – cã susţinerea acestei idei este anticreştinã. (Aplauze).

D. Corneliu Zelea-Codreanu: D-le profesor, daţi-mi voie sã vã spun: când este chestiunea sã aleg între moartea, dispariţia tãrii mele şi aceea a tâlharului şi sunt mai bun creştin, dacã nu permit tâlharului sã-mi nenoroceascã ţara şi sã mi-o ducã la pieire (Aplauze pe mai multe bãnci).

CEREM revizuirea şi confiscarea averilor celor cari şi-au furat ţara sãracã. (Strigãte de "Bravo!")

CEREM tragerea la rãspundere penalã a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi cã au lucrat în contra ţãrii, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bãnci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici cari se vor dovedi cã au lucrat în contra ţãrii, sprijinind afaceri necorecte particulare. (Aplauze pe mai multe bãnci).

CEREM împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliul de administraţie ale diferitelor bãnci şi întreprinderi. (Aplauze pe mai multe bãnci)

CEREM alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi cari au venit pe pãmântul acesta sã exploateze bogãţiile solului şi munca braţelor noastre.

CEREM declararea teritoriului României ca proprietate inalienabilã şi imprescriptibilã a neamului românesc.

O voce de pe bãncile Partidului Naţional ţãrãnesc: Este.

D. Corneliu Zelea-Codreanu: A neamului românesc nu-i.

CEREM trimiterea la muncã a tuturor agenţilor electorali şi stabilirea unui comandament unic, cãruia sã i se supunã într-un singur gând şi într-un singur suflet toatã suflarea româneascã.

Dacã în momentul de fatã conducãtorii tãrii sunt împiedicaţi sã ia mãsuri întregi din cauza Constituţiei sau a legilor în vigoare, atunci noi suntem de pãrere sã se dizolve Corpurile Legiuitoare, sã se facã apel şi sã se cheme Adunarea Constituantã, pentru ca poporul sã desemneze pe acel care va fi chemat sã ia toate mãsurile necesare pentru salvarea României. (Aplauze pe mai multe bãnci).

PUNCTUL 86. DECLARAţIA LA MESAJ ţinutã de şeful Legiunii în Parlamentul ţãrii.

Dupã Mon. Of. din Noiembrie 1933.

De aceea, noi aşteptãm un alt regim, un alt sistem, care va veni, dupã ce, pe acesta îl vor prãbuşi greutatea şi mulţimea pãcatelor lui.

El trebuie sã corespundã urmãtoarelor cerinţi în ordinea urgentei:

1) Sã desfiinţeze aceste discuţii sterile şi scump plãtite ale parlamentarismului democratic din care n-a ieşit niciodatã luminã şi din care mai ales, nu poate ieşi hotãrârea eroicã de a face faţă primejdiei în ceasurile grele de acum.

2) Sã se înlocuiascã prin comandã, care sã adune într-un singur mãnunchiu toate energiile disparate ale neamului, încleştate astãzi în luptã fratricidã, sã le disciplineze, sã le refacã moralul pierdut, sã le insufle credinţa în destinului neamului nostru românesc şi sã le conducã pe cãile acestui destin.

3) Sã declare rãzboi mizeriei şi sãrãciei generale îndemnând la muncã şi cumpãtare pe cei buni, trimiţând cu forţa la muncã toate elementele parazitare, care joacã în stat rolul trântorilor din stup, pe toţi leneşii, care pãzesc mesele cafenelelor de dimineaţa pânã seara, pe toţi plictisiţii care se plimbã pe strãzi, pe toţi agenţii electorali de la primãrii, prefecturi, ministere, în fine ideologii democraţi doritori de a ţine discursuri ieftine.

4) Sã desfiinţeze tot ce este parazitism pe trupul istovit al ţãrii, sã rãscoleascã, sã organizeze şi sã stimuleze toate energiile creatoare ale neamului.

5) Sã stârpeascã necinstea şi confiscând averile celor vinovaţi, sã aducã înapoi pânã la ultima centimã, în vistieria statului, banii furaţi.

6) Sã treacã în fruntea marii gloate sãrace şi la bine şi la rãu, sã mãnânce aceeaşi pâine neagrã şi aceeaşi masã sãracã pe care o mãnâncã muncitorul sãrac. Cãci în aceste timpuri grele, mizeria moralã, inegalitatea de tratament rãneşte mai mult decât mizeria materialã. Unii trãiesc în lux, cu şampanie şi icre negre şi alţii n-au nici mãcar mãmãligã, sub regimul democraţiei celei iubitoare de popor.

7) Sã facã dreptate românului în propria sa ţarã.

Sã-i vindece rãnile adânci. Sã îndrepte nedreptãţile seculare pe care el le-a suferit în timpul lungilor stãpâniri strãine.

8) Sã apere România de pericolul pe care îl prezintã invazia mereu crescândã a jidanilor.

9) Sã punã punct existentei falimentare a statului democratic întemeiat pe ideologia perimatã a revoluţiei franceze.

Sã producã acel act epocal de curaj reformator, care sã arunce complect şi definitiv sistemul de false abstracţiuni al filozofiei politice a acestei revoluţii.

O mare epocã istoricã apune şi în locul ei e ceasul sã punem temeliile unei epoci noi. O epocã de întoarcere la realitãţile naţionale dând naţiunii înţelesul ei real de societate naturalã, a unor indivizi de aceeaşi rasã, iar nu în sensul naţionalitãţii juridice a cetãţeanului, care permite transformarea automatã în români a maselor de strãini nãvãliţi la noi pentru a ne cuceri şi oprima.

10) Sã înalţe din temelii statul nou etnic naţional întemeiat pe primatul culturii naţionale, pe primatul familiei şi pe primatul corporaţiilor muncitoare.

PUNCTUL 87. Programul şi sufletul.

M-am ferit sã desfãşor un program complet. Liniile mari sunt trasate şi cunoscute (natural cu riscul de-a le vedea furate).

Programele se bazeazã pe realitãţile naţionale şi dacã sunt realitãţi care rãmân, sunt foarte multe acelea care se schimbã de la o zi la alta.

Un program nu poate fi o combinaţie de teorii adunate de prin nori. El trebuie sã se bazeze pe realitãţile care dor, ale neamului nostru românesc. Sunt rãnile lui cari trebuiesc vindecate. Cãutaţi programe?

Ele se aflã pe toate buzele mulţimii. Mai bine aţi cãuta oameni. Cãci într-o noapte oricine poate face un program, şi nu de ele se simte nevoie în tarã. Ci de oameni şi de voinţe cari sã le îndeplineascã. Sunt mişcãri care nu au nici un program; ele trãiesc din specularea diferitelor probleme care apar în viaţă. De exemplu: camãta. O devoreazã pe aceasta şi apoi mor. Dacã nu le apare înainte o altã pradã.

Sunt altele care au un program. Sunt altele care au mai mult decât un program, au o doctrinã, au o religie. Este ceva de ordin superior sufletesc, care adunã în chip misterios miile de oameni hotãrâţi sã-şi creeze o altã soartã. Dacã omul de program sau de doctrinã îşi slujeşte cu oarecare interes programul, legionarii sunt oamenii unei mari credinţe pentru care oricând stau gata sã se jertfeascã.

Pe aceastã credinţă ei vor sluji pânã la capãt.

Oricât de frumos şi de complet ar pãrea programul lupiştilor, tãrãniştilor, liberalilor, puteţi fi asiguraţi cã nici un lupist, nu este gata sã moarã pentru programul lupist, nici un georgist pentru al lor şi aşa mai departe.

De aceea, eu pun mai puţin temei pe oamenii adunaţi la baza marilor credinţi care nu te vor lãsa pânã la moarte.

Mişcarea noastrã legionarã are mai mult caracterul unei mari scoli spirituale.

Strigaţi în toate pãrţile cã rãul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet.

Sufletul este punctul cardinal asupra cãruia trebuie sã se lucreze în momentul de faţă. Sufletul individului şi sufletul mulţimii.

O minciunã sunt toate programele noi şi sistemele sociale fastuos etalate poporului dacã în umbra lor rânjeşte acelaşi suflet de tâlhari, aceeaşi lipsã de conştiinţă întru îndeplinirea datoriei, acelaşi duh de trãdare fatã de tot ce-i românesc, acelaşi desfrâu, aceeaşi faptã de risipã şi de lux.

Chemaţi sufletul neamului la o viaţă nouã. Nu cãutaţi succesele electorale dacã ele nu înseamnã în acelaşi timp biruinţa forţelor organizate ale sufletului înnoit.

Programele, cum adicã? Credeţi cã noi nu putem seca mlaştini? Nu putem capta energiile din munţi şi electrifica tara? Nu putem înãlţa oraşe româneşti? Nu putem face ca lanurile noastre sã producã împãtrit? Nu putem pe pãmântul nostru bogat asigura pâinea fiecãrui român? Nu putem face legi care sã asigure o bunã funcţionare a unui mecanism de stat apropiat timpului şi specificului nostru naţional? Nu putem face planuri quinquenale? Noi nu vom putea ridica aici în creştetul Carpaţilor o patrie care sã strãluceascã ca un far în mijlocul Europei? şi care sã fie expresia geniului nostru românesc? Putem.

Dar mare greşealã a multor oameni politici a fost aceea de a-şi fi etalat programele în amãnunte mai înainte de a fi puşi în situaţia de a le realiza.

Avem şi noi programe în buzunar. Ele se studiazã necontenit, dar se pãstreazã pentru timpul lor. Vã întreabã lumea ce veţi face? Spuneţi-i cã oamenii nãzdrãvani pot sã facã multe.

Deocamdatã programul nostru este:

1) Sã realizãm forţă;

2) Sã manevrãm acea forţă astfel ca sã învingã toate forţele adverse.

3) şi apoi sã aplicãm mãsurile programatice propriu-zise.

Cãile ne sunt legale. In orice caz, amãnuntele, fie tactice, fie programatice, fac parte din secretul de operaţiuni al forţelor de luptã.

PUNCTUL 88. Din manifestul "O ruinã".

Ruina.

Nu este om care sã aibã ochi şi care sã nu vadã cã tara aceasta bogatã a ajuns o ruinã. Ruinã gospodãria ţãranului, ruinã satul (o mânã de oameni necãjiţi care se vaitã), ruinã comuna, ruinã judeţul, ruinã munţii vãduviţi, ruinã câmpurile pãrãginite care nu mai aduc nimic bietului plugar, ruinã bugetul statului, ruinã tara.

şi pe deasupra acestor ruine întinse cât tine pãmântul românesc, o ceatã de mişei, o ceatã de imbecili, o ceatã de tâlhari fãrã ruşine şi-au ridicat palate în sfidarea ţãrii, care geme de durere şi spre pãlmuirea suferinţei tale, ţãran român.

Niciodatã în lume nu s-a vãzut un tablou mai revoltãtor, mai dureros şi mai obraznic.

Pe deasupra milioanelor de gospodãrii cari se distrug, deasupra milioanelor de suflete sãrace cari plâng, se înaltã batjocoritor palatul tâlhãresc al jefuitorului de ţarã.

Cine este acesta?

Cãutaţi-l prin oraşele înstrãinate şi-l veţi gãsi. Este fostul ambuscat de la 1916. Este eroul de al 100 de km din dosul frontului sau trãdãtorul de fraţi şi de tarã; este îmbogãţitul de rãzboiu, omul de afaceri, este profitorul de pe urma sângelui care tu l-ai vãrsat, picãturã cu picãturã din rãnile tale adânci.

Când te-ai întors la 1918, te-ai închinat lui vãzându-l gras, frumos îmbrãcat, iar tu în nişte zdrenţe; de atunci el te-a luat în arendã, iar tu ai cãzut în stãpânirea lui cu ţara pe care tu ai creat-o pe câmpurile de bãtãlie.

Cum veţi fi voit sã ajungã biata ţarã când un Stere, condamnat la moarte pentru înaltã trãdare şi apoi iertat, este şef de partid în România, când un Socor, condamnat şi degradat pentru trãdare, este parlamentar şi director de ziar şi conduc politica româneascã? Când atâţia ambuscaţi stau în fruntea treburilor tãrii?

Am înãlţat un steag.

în contra lor, în contra celor care au ruinat ţara, în contra cetelor de strãini şi înstrãinaţi care ne-au supt şi mãduva din oase, am înãlţat un steag.

Când am plecat sub umbra lui am cerut binecuvântarea ostaşilor care au cãzut pe câmpul de luptã pentru România Mare şi am fãcut apel la toţi cei care au rãmas în viaţă în urma gravelor lupte.

Steagul acesta rãzbunãtor a învins la Neamţ cetele cutezãtoare ale politicienilor. Steagul acesta le-a zdrobit la Tutova.

Steagul acesta sfinţit în douã bãtãlii, îl purtãm de la un capãt la altul al ţãrii.

Ne-am numit legionari.

Noi, slujitorii acestui steag nu ne-am legat împreunã ca sã furãm ţara nu ne-am legat împreunã ca sã ne cãpãtãm partizani, şi sã le dãm ca sã roadã oase din oasele ţãrii.

Noi ne-am legat împreunã sã rãmânem sãraci pânã la mormânt, vom sãrãci şi acei ce suntem bogaţi, dar ne-am legat sã biruim. Sã învingem şi sã rãzbunãm.

Stãm gata de jertfã, stãm gata de moarte cu toţii.

Aceştia suntem noi, legionarii.

Zadarnic şi greşit ne-au confundat unii sãteni şi orãşeni, crezând cã noi luptãm ca sã-i cãpãtuim pe dânşii şi sã le facem poftele, sã le dãm ţara ca s-o mãnânce.

Ei bine, nu!

C. Z. C.

PUNCTUL 89. Cãtre purtãtorii duhului nou.

LEGIONARI,

Cuvântãtorii partidelor vechi, cutreierã din nou satele cerându-vã ajutor pentru ca sã se poatã reface. Sub domnia lor, românismul de pretutindeni a sãrãcit şi a îngenuncheat în fata strãinului pripãşit de curând. Rosturile mari ale patriei sunt pãrãsite. Lumea noastrã politicianizatã, nu mai vede în faţă decât interesul partidului, pentru a cãrui biruinţă sacrificã în fiecare zi şi în fiecare ceas, însuşi viitorul nostru ca neam.

Se prãbuşesc pãdurile din munţi încãpuţi pe mâna veneticilor.

Geme inima în moţii şi în maramureşenii uitaţi de toatã lumea.

Muncitorii români pãrãsiţi îngroaşă rândurile comuniştilor jidani.

Comerţul românesc lipsit de protecţie, îngenuncheazã în lupte neegale cu strãinul.

în cadrele armatei noastre glorioase, pãtrunde tot mai adânc şi tot mai sus, germenul dizolvant şi corupãtor de conştiinţe.

şi ceasuri grele se prevãd în viitor. De vom fi chemaţi cândva la marele examen internaţional, cine va mai apãra pãmântul ţãrii şi gloria drapelului nostru?

ţãranul român îşi vinde produsul sub preţul de cost. Misiţii s-au înmulţit şi ne inundã. Cafenelele sunt pline de cãmãtari şi samsari. Ei se înmulţesc în dauna celor care muncesc. Poporul este spoliat. Românul, înglodat în datorii, a ajuns rob modern al bancherului jidan.

Conducerea partidelor vechi nu este o conducere de mânã tare, şi nu are nici un pic de direcţie naţionalistã, de oblãduire şi încurajare a elementului românesc, care ţine de multe secole pe umerii sãi viaţa tãrii.

Legionari,

în fata acestei situaţii, şi mai înainte ca politicianismul condamnat sã se poatã reface, am tras spada şi am înãlţat steagul cel nou al vremii.

Se simte prin aer, tot mai accentuat, nevoia unor alte principii de viaţă politicã moralã.

Despoliticianizarea tãrii este o poruncã a vremii.

în locul partidelor vechi se simte nevoia unei înnoiri. în locul partidelor mereu aplecate strãinilor, politica de neatârnare şi încurajare a românismului susţinãtor de ţarã.

Spuneţi celor ce vin din nou sã vã apuce mâna, cã ceasul lor s-a terminat. "Pot pieri toţi cuvântãtorii aceştia".

De acum încolo de un singur glas va trebui sã ascultaţi, tainic şi nepãtruns ca Dumnezeu: chemarea patriei. Acest glas sã-l audã toatã suflarea voastrã. Lui sã vã supuneţi într-un singur suflet.

Români,

Atunci când glasul şi dorinţa voastrã vor proclama victoria, România va reînvia. Va înflori. Vor înflori în ea ca bujorii copiii voştri. Strãinul o va respecta. Duşmanul se va teme.

Soldaţi ai Legiunii Sfântului Mihail!

Trãiascã Legiunea!

Corneliu Zelea Codreanu,

şeful Legiunii

Români din judeţul Vlaşca!

O mişcare nouã şi hotãrâtã, îndrumatã de crezul unei acţiuni de faptã româneascã, de jertfã şi cinste în conducerea statului, şi-a înţeles chemarea din strigãtul de durere si revoltã al unui neam întreg.

Pentru aceastã ţarã amãgitã de o bandã de politicieni profitori şi prãdalnici, ameninţatã şi umilitã în rosturile ei de toţi strãinii şi înstrãinaţii, Legiunea vine astãzi ca o mişcare de avânt şi tinereţe, de entuziasm şi disciplinã ostãşeascã. Sub scutul religiei noastre strãmoşeşti, cheamã la luptã pentru întronarea unei vieţi noi de cinste şi dreptate.

în fruntea ei stã fiul Moldovei, Corneliu Zelea-Codreanu, care înfruntând prigoanã şi pãtimind suferinţă, luptã neîncetat pentru mântuirea neamului nostru şi pentru triumful dreptãţii.

Din ordinul lui am luat conducerea Legiunii în acest judeţ sã-mi fac sfânta datorie de român sã chem în aceastã Organizaţie pe cei cãrora le-a rãmas scumpã vatra strãmoşeascã şi care sunt hotãrâţi sã lupte în spiritul de jertfã alãturi de noi pentru biruinţa românismului şi a dreptãţii.

Români vlãsceni!

Intelectuali, negustori, plugari şi muncitori, înţelegeţi porunca vremii şi înrolaţi-vã în Legiune.

Prof. Vasile Cristescu

PUNCTUL 91. "Cuziştii"

Camarazi,

Nu veţi uita niciodatã cã aceşti oameni denumiţi "cuzişti", şi-au bãtut joc zece ani, necontenit de toate suferinţele noastre.

Pe spatele nostru – copiii de altãdatã ai tuturor închisorilor şi ai tuturor ceasurilor grele – s-au ridicat pentru ca a doua zi sã ne scuipe în obrazul de atâtea ori lovit de duşmani.

PUNCTUL 92.. Articolele din legile ţãrii asupra cãrora trebuiesc fãcuţi atenţi agenţii forţei publice (primari, jandarmi, poliţişti, etc.) care se opun propagandei Legiunii, abuzând de forţă:

DESPRE INFRACţIUNI

Art. 187 cod penal: NU se socoteşte ca infracţiune: faptul impus sau autorizat de lege, dacã este executat în condiţiile ei; faptul care a fost sãvârşit de organul competent în virtutea unui ordin de serviciu, dacã acest ordin este dat în formele legale de autoritatea competentã şi dacã nu are un caracter vãdit ilegal.

Când executarea unui ordin de serviciu constituie o infracţiune, şeful sau superiorul care a dat ordinul, se pedepseşte ca autor al acelei infracţiuni împreunã cu acela care a executat ordinul.

ARESTÃRILE.

Art. 11 din Constituţie: Libertatea individualã este garantatã. Nimeni nu poate fi deţinut sau arestat, decât în puterea unui mandat judecãtoresc motivat, care trebuie sã fie comunicat în momentul arestãrii sau cel mai târziu în 24 de ore dupã reţinere sau arestare.

Art. 254 codul penal: Mandatul trebuie sã fie emis de judecãtorul de instrucţie, de ministerul public sau de instanţele judecãtoreşti în cazul în care legea le dã acest drept, afarã de dreptul de reţinere pentru cercetãri acordat ofiţerilor de poliţie judiciarã în interesul primelor cercetãri.

Art. 272 combinat cu 245 din codul penal: Funcţionarul public care uzurpând o atribuţie sau abuzând de puterea sa legalã, sau depãşind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitãţile prescrise de lege ori abãtându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcţiunii sale, aresteazã, deţine ori retine pe cineva sau ordonã sã se facã aceasta, comite delictul de arestare ilegalã şi se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 1-3 ani şi interdicţie corecţionalã de la 1-3 ani.

PERCHEZIţII

Art. 11 din Constituţie: Nimeni nu poate fi percheziţionat, decât în cazurile şi formele prevãzute de legi.

Art. 13 din Constituţie: Domiciliul este neviolabil. Nici o vizitare a domiciliului nu se poate face decât de autoritãţile competente în cazurile anume prevãzute de lege şi potrivit formelor de ea prescrise.

Art. 249 procedura penalã: în afarã de crimã sau delict, nici o percheziţie nu se poate face de la ora 20 pânã la ora 6, în interiorul unei case, contra voinţei celui care locuieşte, decât de judecãtorul de instrucţie în persoanã.

Art. 40 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: Actele care ar atinge sau restrânge libertatea individualã nu pot fi executate decât pe bazã de ordin scris, oricare ar fi autoritatea de la care emanã.

Art. 39 din legea de organizare a jandarmeriei rurale: la cererea pãrţii vãtãmate, jandarmul este obligat a elibera pe loc copie certificatã de pe ordinul primit.

ELECTORALE

Art. 12 Legea electoralã: Cetãţenii români îşi vor executa dreptul de vot pe baza cãrţilor de alegãtor ce li se vor elibera conform listelor electorale.

Art. 24 Legea electoralã: Orice cetãţean poate reclama preşedintelui biroului electoral judeţean împotriva acelora care sunt îndatoraţi a-i elibera cartea de alegãtor şi care în mod intenţionat refuzã a i-o da. Preşedintele primind plângerea, va ordona eliberarea cãrţii şi cei îndatoraţi a o face, sunt datori a se conforma.

Art. 115 Legea electoralã: Acei care, prin lovituri sau violente vor fi influenţat votul unui alegãtor sau îl vor fi pus în poziţiunea de a se abţine de la vot, se vor pedepsi cu închisoarea de la o lunã pânã la 3 luni şi cu amendã de la 500 la 2000 lei.

Art. 120 Legea electoralã: Manifestele şi publicaţiunile electorale care nu conţin instigaţiuni contra ordinii şi siguranţei statului sau calomnii, nu se pot împiedica de a se afişa pe strãzi şi în pieţele publice. Cei care intenţionat le vor distruge, se vor pedepsi cu amendã de la 500 la 2000 lei.

Art. 122 Legea electoralã: în caz când ministerul public n-ar lua iniţiativa, 20 alegãtori au dreptul de a intenta şi susţine acţiunea publicã pentru pedepsirea delictelor comise în timpul alegerilor.

Art. 232 cod penal: Acela care prin violentã sau ameninţare împiedicã pe un cetãţean sã-si exercite drepturile sale politice sau cetãţeneşti, se pedepseşte cu detenţiune simplã de la 3 luni la un an şi interdicţie corecţionalã de la 1-2 ani.

Art. 235 cod penal: Acela care prin orice mijloace împiedicã exerciţiul liber al dreptului electoral, sau care falsificã în mod esenţial lucrãrile sau actele de preparare ori executare ale operaţiunilor electorale sau de constatare a rezultatului acestuia, comite delictul de fraudã electoralã şi se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 1-3 luni. Dacã faptul e comis de o persoanã însãrcinatã de a conduce, supraveghea sau asista la operaţiunea electoralã, pedeapsa este închisoarea corecţionalã de la 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţionalã de la 1-3 ani. Acţiunea penalã, dacã nu a fost pusã în mişcare de partea vãtãmatã sau de ministerul public, va putea fi pusã în mişcare si susţinutã de un numãr de 20 de alegãtori.

REFUZ DE SERVICIU

Art. 243 cod penal: Funcţionarul public care pe nedrept, refuzã, omite sau întârzie în îndeplinirea unui act, la care este obligat în virtutea funcţiilor sale sau serviciului sãu, comite delictul de refuz de serviciu datorat legalmente şi se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 6 luni la un an şi o amendã de la 2000-5000 lei.

ABUZ DE PUTERE

Art. 245 cod penal: Funcţionarul public care, uzurpând o atribuţiune, sau abuzând de puterea sa legalã, sau depãşind limitele competentei sale, ori nesocotind sau violând formalitãţile prescrise de lege, ori abãtându-se în orice alt mod de la îndatoririle inerente funcţiunii sale, sãvârşeşte un act pe care legea nu-l considerã infracţiune, în scopul de a-i procura cuiva pe nedrept, vreun folos, sau de a-i cauza o pãgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţionalã de la 1-3 ani. Aceeaşi pedeapsã se aplicã şi atunci când faptul se sãvârşeşte în scopul de a constrânge pe nedrept o persoanã sã facã, sã omitã, sau sã sufere ceva. Tentativa se pedepseşte.

ABUZ DE AUTORITATE

Art. 246 cod penal: Funcţionarul public care fãrã just motiv, face uz de forţă armatã, întrucât acest fapt nu ar constitui o infracţiune mai gravã sau în urma lui nu s-ar fi produs o infracţiune mai gravã, comite delictul de abuz de autoritate şi se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 1-3 ani şi interdicţie corecţionalã de la 1-3 ani.

PURTARE ABUZIVÃ

Art. 248 cod penal: Funcţionarul public care, în exerciţiul funcţiunii sale, adreseazã persoanei injurii sau întrebuinţeazã faţă de ea violenţa, întrucât faptul nu ar constitui o infracţiune mai gravã, comite delictul de purtare abuzivã şi se pedepseşte cu închisoarea corecţionalã de la 1-3 luni.

VIOLARE DE SECRETE

Art. 503 cod penal: Acela care în mod fraudulos obţine sau întrebuinţeazã o comunicare telegraficã sau convorbire telefonicã, comite delictul de interceptare frauduloasã a comunicãrii telegrafice sau telefonice şi se pedepseşte cu închisoare corecţionalã de la 1-5 luni.

Când infractorul divulgã comunicarea telegraficã sau telefonicã spre a-si procura un folos material sau cauzeazã altuia un prejudiciu moral sau material, pedeapsa este închisoarea corecţionalã de la 6 luni la 2 ani.

Art. 504 cod penal: Când delictul de mai sus se comite de funcţionarii publici, pedeapsa este sporitã cu un plus pânã la 2 ani.

Deci: funcţionarul public face sau ceea ce îi ordonã legea sau ceea ce îi ordonã superiorul sãu. Când el executã un ordin pe care i-l dã legea, acel ordin trebuie sã fie executat în condiţiile legii, cu formalitãţile pe care ea le cere, iar când el executã ordin de serviciu dat de un superior al sãu, acel ordin trebuie sã fi fost dat în formele pe care le prevede legea, sã fi fost dat de un superior care avea dreptul sã-l dea şi sã nu fie contrar legii; iar cel ce primeşte acest ordin, trebuie sã aibã dreptul de a-l executa.

Dacã în baza unui ordin de serviciu, inferiorul comite o crimã sau un delict, se pedepseşte atât el cât şi superiorul care a dat acel ordin.

Libertatea individualã este garantatã prin Constituţie. Orice act care atinge aceastã libertate nu poate fi executat decât pe bazã de ordin scris, oricare ar fi autoritatea care dã acest ordin. Când un jandarm executã un ordin care priveşte libertatea unui om (arestare, percheziţie domiciliarã), dacã acel om cere, jandarmul este obligat sã-i elibereze pe loc copie certificatã de pe ordinul ce executã.

Constituţia ţãrii prevede ca nimeni sã nu fie arestat decât pe baza unui mandat judecãtoresc, iar acest mandat trebuie sã fie arãtat celui arestat, chiar în momentul arestãrii sau cel mai târziu în 24 de ore dupã arestare (conf. Art. 11 din Constituţie).

Codul penal cere ca mandatul de arestare sã fie dat de judecãtorul de instrucţie, sau de procuror, sau de o instanţă judecãtoreascã.

Legea dã dreptul ofiţerilor de poliţie judiciarã (procuror, judecãtor de instrucţie, judecãtor de ocol rural, comisar, şef de post) de a retine pentru cercetãri pe cel învinuit, dar aceastã reţinere nu trebuie sã treacã peste 24 de ore, ofiţerul de politie judiciarã care l-a reţinut, va fi pedepsit conf. Art. 207 cod penal.

Când un funcţionar public aresteazã sau ordonã sã fie arestat cineva fãrã ca legea sã-i fi dat dreptul de a face sau ordona el arestãri sau chiar când are acest drept, dacã aresteazã pe cineva dupã bunul sãu plac, fãrã a tine seamã de formalitãţile pe care le cere legea, va fi pedepsit conf. Art. 272 cod penal, pentru arestare ilegalã.

Deci când un agent al forţei publice vine sã te aresteze, întreabã-l în ce calitate o face şi cere-i sã-ţi arate ordinul scris.

Constituţia spune cã nimeni nu poate fi percheziţionat, decât în cazurile pe care le prevede legea şi numai pe formele pe care le aratã (art. 11 din Constituţie).

Percheziţiile domiciliare nu se pot face între orele 8 seara şi 6 dimineaţa, decât în caz de crimã sau delict. Judecãtorul de instrucţie o poate face oricând (art. 249 pr. Pen.).

Toţi cetãţenii români, înscrişi în listele electorale au dreptul sã voteze. Orice legionar, care a împlinit 21 de ani, e dator sã se înscrie în listele electorale.

Dacã nu ţi se dã cartea de alegãtor, reclamã imediat preşedintelui biroului electoral judeţean.

Manifestele electorale pot fi afişate pe strãzi şi în pieţele publice oricând, nu numai în timpul alegerilor.

Ordonanţele prin care prefecţii de judeţe interzic aceasta, trebuie sã se ştie de toţi legionarii cã sunt ilegale.

Cine distruge afişele electorale, va fi pedepsit conf. Art. 120 din legea electoralã.

Cine împiedicã pe un cetãţean sã voteze, va fi pedepsit conf. Art. 232 c. p.

Nimeni nu are voie sã voteze de mai multe ori va fi pedepsit conf. Art. 235. c. p. 20 de alegãtori vor putea reclama la Parchet.

Dacã un legionar introduce o petiţie la o autoritate şi cere facerea unei cercetãri şi cei datori sã rezolve petiţia nu voiesc, sau interzic rezolvarea, spre a-şi arãta astfel ura contra noastrã, legionarul trebuie sã ştie cã acel funcţionar public de va fi reclamat, va fi pedepsit dupã art. 243 c. p.

Autoritãţile comit deseori abuzuri de putere mai ales faţă de legionari, fapte neîndreptãţite de lege şi fãrã ca autoritãţile ce le sãvârşesc sã aibã în puterea lor a le face, fie pentru a aduce un folos vreunui protejat al lor, fie pentru a aduce o pagubã unui legionar.

Aceste abuzuri se pedepsesc conf. art. 245 c.p.

Legionarii nu trebuie sã se lase cãlcaţi în picioare.

Dacã un funcţionar public, o autoritate (ex. prefectul de judeţ sau altul), face uz de forţa armatã, fãrã motiv temeinic se pedepseşte conf. art. 246 c.p.

Funcţionarul public trebuie sã se poarte frumos cu cei pe care e dator sã-i serveascã.

Dacã, fiind în exerciţiul funcţiunii sale, insultã sau loveşte pe cei pe care trebuie sã-i serveascã, va fi pedepsit dupã art. 248 c. p.

Secretul scrisorilor este garantat de Constituţie.

Nimeni nu are voie sã deschidã scrisorile închise ale altuia şi nici sã le citeascã pe cele deschise, cãci va fi pedepsit conf. art. 502 c. p.

Se întâmplã ca secãturi guvernamentale, sau autoritãţi, sã deschidã scrisorile, chiar recomandate, adresate legionarilor, invocând pentru aceasta cenzura sau starea de asediu.

Legionarii trebuie sã ştie cã acestea sunt curate abuzuri şi cã nici o lege din lume nu dã dreptul unui oarecare sã deschidã scrisorile altuia sau sã opreascã ziarele şi publicaţiile ce vin legionarilor cu poşta, sau sã asculte pe furiş şi sã vândã convorbirile telefonice ale legionarilor.

Contenciosul Legionar Central.

PUNCTUL 93. Poezia şefului de cuib.

VOM BIRUI!

Ascultã-n munte sunã glas de bucium,

şi-n jur de tine toate adânc se zbucium!

înalţă-ţi fruntea şi te scoalã

Tu cel crescut în vechea şcoalã,

şi intrã hotãrât în oaste

Cãci ţara cei ce vor s-o piardã

S-au pripãşit în stoluri de lãcuste

şi-ţi fac hotarele tot mai înguste

De eşti pe vreo rãstoacã de la munte,

Pe plai, pe dealuri sau pe vãi afunde,

La câmp ce se întinde cât e zarea,

Nu pregeta s-asculţi chemarea.

în Legiune suntem mii de mii

Bãrbaţi, feciori voinici chiar şi copii,

în pieptul nostru al tuturor

Ne clocoteşte acelaşi dor:

Pãmântul strãmoşesc încins de Nistru,

De Tisa şi de bãtrânul Istru

Cu toate nesfârşitele comori

Sã fie numa-l nostru-n viitor...

Ascultã, eşti tu oare mulţumit

Cã toatã jertfa celor ce-au murit

Pe front ca fumu-n vânt s-a irosit?

Te rabdã inima pe tine oare,

Sã vezi cum neamul tãu în sãrãcie moare

Pe când strãini – aduşi de vânt –

Stãpâni pe tot ce-aduce aur şi argint

Se lãfãiesc sãtui de bine pânã-n gât

în târguri cu palate

Obraznic luminate?

Te scoalã chiar acum române,

şi-n rând cu noi pãşeşte-n Legiune

şi vei simţi fiorul hotãrâri sfinte

şi binecuvântarea celor din morminte!

5 Martie 1933 PETRE C. STEFAN, ţãran

şeful grupului Bãlceşti–Argeş

Aceastã broşurã este legea fundamentalã a Legiunii, singura care angajeazã oficial organizaţia.

Tot ce a apãrut mai înainte rãmâne desfiinţat.

Camarazi,

Am scris aceastã cãrticicã pe înţelesul vostru al tuturora.

De acum la treabã.

şEFUL LEGIUNII.

JURÃMâNTUL LEGIONARILOR

MOTA şi MARIN

JUR în faţa lui Dumnezeu,

în fata jertfei voastre sfinte pentru Hristos şi Legiune.

Sã rup din mine bucuriile pãmânteşti,

Sã mã smulg din dragostea omeneascã,

şi pentru învierea neamului meu,

în orice clipã,

Sã stau gata de moarte,

JUR!

JURÃMâNTUL CADRELOR LEGIONARE

Iubiţi Camarazi,

Ori de câte ori am fost în fata unei jertfe legionare, mi-am spus: ce îngrozitor ar fi ca pe sfânta jertfã supremã a camarazilor sã se instituiascã o castã biruitoare cãreia sã i se deschidã porţile cãtre viaţa afacerilor a loviturilor fantastice, a furturilor, a îmbuibãrilor, a exploatãrii altora.

Deci au murit unii, pentru ca sã slujeascã poftelor de îmbogãţire, de viatã comodã şi desfrânare a altora!

Iatã, acum ne-a adus Dumnezeu aici, în fata celei mai mari jertfe pe care putea sã o dea Mişcarea Legionarã.

Sã punem inima, fruntea şi trupul lui Moţa şi a camaradului sãu Marin temelie Naţiunii Române. Fundament peste veacuri pentru viitoarele mãriri româneşti.

Sã punem deci pe Moţa şi Marin bazã viitoarei elite româneşti, care ea, va fi chematã sã facã din neamul acesta ceea ce de-abia îndrãzneşte mintea noastrã.

Voi, care reprezentaţi primele începuturi ale acestei elite, sã vã legaţi prin jurãmânt, cã vã veţi comporta în aşa fel încât sã fiţi cu adevãrat începutul sãnãtos, de mare viitor al elitei române, cã veţi apãra întreaga Mişcare Legionarã, ca ea sã nu alunece pe cãi de afaceri, de lux, de trai bun, de imoralitate, de satisfacţie a ambiţiilor personale sau poftelor de mãrire omeneascã.

Veţi jura cã aţi înţeles, cã deci nu mai existã nici un dubiu în conştiinţa Dvs. cã Ion Moţa şi Vasile Marin n-au fãcut uriaşa lor jertfã pentru ca noi câţiva de azi sau de mâine, sã ne îmbuibãm de bunãtãţi şi sã benchetuim pe mormântul lor. Ei n-au murit ca sã biruim prin jertfa lor o castã de exploatatori pentru a ne aşeza noi în palatele acestei caste, continuând exploatarea tãrii şi a muncii altora, continuând viaţa de afaceri, de lux, de destrãbãlare.

în cazul acesta, biata mulţime a românilor prin biruinţa noastrã, ar schimba numai firma exploatatorilor, iar ţara stoarsã şi-ar încorda istovitele puteri ca sã suporte o nouã categorie de vampiri care sã-i sugã sângele, adicã noi.

O! MOţA, tu n-ai murit pentru aceasta. Jertfa ta ai fãcut-o pentru neam.

De aceea, veţi jura cã aţi înţeles cã a fi elitã legionarã, în limbajul nostru, nu înseamnã numai a lupta şi a învinge, ci înseamnã: Permanenta jertfire în slujba neamului, cã ideea de elitã este legatã de ideea de jertfã, de sãrãcie, de trãire asprã şi severã a vieţii, cã unde înceteazã jertfirea de sine, acolo înceteazã elita legionarã.

Vom jura deci, cã vom lãsa prin legãmânt urmaşilor sã vinã sã jure la mormântul lui Moţa şi Marin pe urmãtoarele condiţii esenţiale ale elitei, pe care noi înşine jurãm:

1. Sã trãim în sãrãcie, ucigând în noi poftele de îmbogãţire materialã.

2. Sã trãim o viaţă asprã şi severã cu alungarea luxului şi îmbuibãrii.

3. Sã înlãturãm orice încercare a exploatãrii omului de cãtre om.

4. Sã jertfim permanent pentru ţarã.

5. Sã apãrãm Mişcarea Legionarã cu toatã puterea noastrã împotriva a tot ce ar putea s-o ducã pe cãi de compromisuri sau compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea sã-i scadã mãcar înalta linie moralã.

MOţA şi MARIN,

JURÃM!

Bucureşti 12 Februarie 1937.

CELE 10 PORUNCI

de care sã se ţinã legionarul pentru a nu se rãtãci de pe drumul sãu glorios în aceste zile de întuneric, de urgie şi de satanicã ademenire. Pentru ca sã ştie toatã lumea cã noi suntem legionari şi rãmânem legionari pânã în veacul veacului.

1. NU CREDE în nici un fel de informaţii, de vesti, de pãreri despre Mişcarea Legionarã, citite în orice foaie ar fi, chiar dacã pare a fi naţionalistã, sau şoptite la ureche de agenţi, sau chiar de oameni de treabã.

Legionarul nu crede decât în ordinul şi cuvântul şefului sãu.

Dacã acest cuvânt nu vine, înseamnã cã nimic nu este schimbat şi cã legionarul îşi merge în linişte drumul sãu înainte.

2. DÃ-ţI SEAMA BINE pe cine ai în faţă. şi cântãreşte-l cum trebuie şi când este un inamic care vrea sã te însele şi când este un prieten prost, pe care l-a înşelat mai înainte un inamic.

3. PÃZEşTE-TE ca de o mare nenorocire de omul strãin care te îndeamnã sã faci ceva. El are un interes şi voieşte sau sã-şi facã interesul prin tine, sau sã te compromitã în faţa celorlalţi legionari.

Legionarul acţioneazã numai din ordin sau din iniţiativa sa proprie.

4. DACÃ vrea cineva sã te ademeneascã sau sã te cumpere: scuipã-l în ochi. Legionarii nu sunt nici proşti, nici de vânzare.

5. FUGI de cei ce voiesc sã-ti facã daruri. Nu primi nimic.

6. îNDEPÃRTEAZÃ-TE de cei ce te linguşesc şi te laudã.

7. UNDE sunteţi numai trei legionari, trãiţi ca fraţii între voi: unire, unire şi iar unire.

Sacrificã tot, calcã-te pe tine în picioare cu toate poftele şi cu tot egoismul din tine pentru aceastã unire. Ea, UNITATEA, ne va da biruinţa.

Cine este contra unitãţii, este contra biruinţei legionare.

8. NU-ţI VORBI DE RÃU camarazii. Nu-i pârî. Nu şopti la ureche şi nu primi sã ţi se şopteascã.

9. NU TE SPERIA dacã nu primeşti ordine, vesti, rãspunsuri la scrisori; sau dacã ţi se pare cã lupta stagneazã. Nu te alarma, nu lua lucrurile în tragic cãci Dumnezeu este deasupra noastrã şi şefii tãi cunosc drumul cel bun şi ştiu ce vor.

10. îN SINGURÃTATEA TA roagã-te lui Dumnezeu, în numele morţilor noştri, pentru ca sã ne ajute sã suferim toate loviturile pânã la capãtul suferinţelor şi pânã la marea înviere şi biruinţă legionarã.

Martie 1935 Corneliu Zelea Codreanu

ASOCIAţIA "PRIETENII LEGIONARILOR"

Statutele

Iatã statutele asociaţiei:

"Sunt mulţi care au fost cu sufletul alãturi de aceastã mişcare, dar nu s-au putut încadra fie pentru cã au fost funcţionari la stat, întreprinderi particulare, fie pentru cã au fost comercianţi sau industriaşi îngrãdiţi de multe greutãţi în meseriile lor, fie pentru cã sunt în aşa fel construiţi sufleteşte încât nu s-au putut integra complet în spiritualitatea severã a acestei mişcãri.

Totuşi sunt o bunã parte de români din aceastã ţarã, care recunosc cã tinerilor acestora meritã sã li se trimitã o mânã de ajutor pe frontul pe care ei îngheaţă luptând pentru ţarã.

"Priviţi în toate pãrţile: ţãri ca Italia, Belgia şi Germania care înviazã la viaţă nouã şi-şi taie din biruinţă în biruinţă drumuri noi sub soare.

"Numai noi, numai noi românii stãm. Privim nepãsãtori la toate zvârcolirile tineretului nostru şi credem în toate calomniile care se aruncã asupra lui.

"O întrebare ne sfâşie inima: Fi-vom noi, neamul acesta, sortit numai înfrângerii? Oare sã nu putem şi noi da lumii o mare biruinţă româneascã?

"Aceste gânduri ne-au fãcut sã ne orientãm cãtre un fel de asociaţie discretã de ajutorare a tineretului denumitã "Prietenii Legionarilor".

HOTÃRâREA CONDUCERII LEGIONARE

Ne-am prezentat conducerii mişcãrii legionare, de unde ni s-a dat urmãtorul rãspuns:

"Primim cu multã bucurie propunerea Dvs. Ea ne va fi de un real ajutor pentru biruinţă.

"Aceastã propunere însã rezolvã şi o altã şi o altã problemã.

"De aceea, propunerea Dvs. este salvatoare: pe baza ei vom putea cunoaşte pe cei care ne-au fost prieteni în ceasuri aspre, pe cei ce au stat indiferenţi la toate încercãrile acestui neam şi pe cei ce ne-au duşmãnit, duşmãnindu-i viitorul.

"Nu urmãrim o rãzbunare ci simţim necesitatea de a crea un sentiment al rãspunderii în mijlocul acestei naţii româneşti.

Fiecare va trebui sã ştie cã pentru atitudinea sa va rãspunde. Nu poate trãi pe lume o naţie dispusã la toate pãrerile, la toate atitudinile, la toate schimbãrile şi la toate compromisurile."

CEI CE NU POT FI PRIMIţI

Aşadar, conducerea mişcãrii legionare a aprobat aceastã iniţiativã, însã a pus trei condiţii:

– Primim pe aceşti prieteni creştini din orice partid, din orice grupare, din orice categorie socialã. Nu ne intereseazã nici clasa, nici gruparea politicã din care fac parte si în care pot rãmâne şi pe viitor.

– Nu primim niciodatã prietenia:

A) A celor care ne-au atacat cu mişelie sau au avut o atitudine vecinã cu mişelia.

B) A celor ce s-au dovedit din raporturile cu noi sau cu alţii a fi oameni fãrã caracter.

C) A celor ca au fost incorecţi, agonisindu-si averi din afaceri murdare sau din însuşirea banului public.

Oricine deci poate intra în aceastã lume a "Prietenilor legionarilor", în afarã de aceste trei categorii.

CONDIţIUNI DE îNSCRIERE

în urma acestui rãspuns, am stabilit de acord urmãtoarele puncte directoare:

I. Prietenii legionarilor ajutã pe legionari material şi moral dupã puteri, lunar sau anual.

II. Ei sunt cu totul în afara Organizaţiei legionare, ale cãrei legi de primire sunt cu mult mai severe.

III. Ei nu se cunosc între ei şi nu se întrunesc niciodatã.

IV. Ei nu pot fi cunoscuţi nici de legionari.

V. Cea dintâi adunare a acestor oameni se va face în ziua Biruinţei. Atunci ei vor fi convocaţi nominal de şeful Legiunii, vor fi cunoscuţi de legionari şi sãrbãtoriţi de întreaga suflare.

VI. Posedã un numãr de ordine şi o parolã.

VII. Vor fi informaţi corect şi la timp asupra tuturor problemelor legionare importante.

Aceastã asociaţie a luat fiinţă Vineri 6 Noiembrie 1936.