Nationalismul romanilor nu este simplu produs, mai mult sau mai putin durabil, al unei activitati filozofice a ganditorilor, al unei propagande abile a publicistilor, sau al unei dirijari ideologice infiltrate in mase de catre conducatorii politici. El este, in randul intai, o suprema intelepciune castigata prin experienta de veacuri a vietii noastre romanesti, scump platita cu suferintele noastre proprii, veac de veac, intelepciune coborata pana in subconstient, infiltrata pana in instinct. El Izvoraste din experienta, din cunoasterea inductiva prin care am verificat an de an, secole de-a randul, existenta acestei realitati ireductibile a frangerii omenirii in natiuni etnice concurente si rivale, gata de a abuza oricand de un vecin, care e slab, fie prin insusirile rasei, fie prin situatiunile grele, in care a fost pus de imprejurarile istorice.

Nationalismul nostru este o datina, o atitudine sufleteasca traditionala (mai veche chiar decat existenta termenului "nationalism"). El e ceva care este al nostru asa cum ale noastre sunt cojocul si opinca, fluierul si iia inflorita, doina si privirea blanda, dar vesnic prudenta a plugarului si ciobanului. 

Nationalismul romanesc se dovedeste astfel a fi o atitudine inradacinata adanc in tot trecutul nostru istoric, chiagul vietii noastre care strabate pana in cele mai tainice tresariri ale procesului nostru vital. Nationalismul nostru este un urias infipt cu talpi late si de neclintit in pamantul nostru romanesc, piept de granit, ochi de otel, care impun neandurata vointa de dainuire si de aparare oricat de furioase ar fi valurile adversitatilor de orice fel. 

Nationalismul nostru are un continut social. Nu imparte pe profitori in romani si neromani. Nu-i tolereaza pe cei dintai ca si pe cei de-al doilea. Uneori este chiar mai de temut adversar al celor dintai, care subjugati intereselor lor si deservind interesele Patriei, comit un act de inalta tradare.
Armata nationala este ca un ordin religios.

Nationalismul nostru va desfiinta politica interesului personal. Termenul de "a ajunge", va disparea. Nimeni nu ajunge, ci toti se jertfesc. Jertfa cand comanzi, jertfa cand te supui. Dezvoltarea virtutilor cardinale in om, acesta e rostul si fiinta nationalismului nostru.

Revenirea la virtutile noastre stramosesti care au fost inabusite, au fost date la o parte de catre o anumita forma de viata, care nu ne era proprie. Atunci nationalismul capata un aspect de spiritualitate pura care il ridica dincolo de lutul care il poarta pe el. Noi nu plecam de la postulatul marxist: paine si paine si paine, acest mod de a baga in mintea unui om ceva care sa-l asmuta, sa-i atate ura. Noi il ridicam, fara sa ignoram painea, il ridicam la inaltimea unde un om trebuie sa fie situat. ****
 

Cu "nationalismul" incepe perioada de interiorizare a neamurilor, de structurare a lor in adancime.

"Nationalul exprima faza de circumscriere geografica a natiunilor, de fixare a suveranitatii lor pe o bucata de pamant. Sensul lui de manifestare este extensiv. Posibilitatile lui de dezvoltare se intind pe orizontala.

"Nationalismul transfigureaza "nationalul", ii descopera virtualitatile creatoare si ii intoarce axa de traire pe verticala. "Nationalul " reprezinta mobilizarea teritoriala a unui popor; "nationalismul" pleaca de la aceasta achizitie pentru a intreprinde mobilizarea lui spirituala . 

Nationalismul este o revolutie spirituala. El exprima momentul in care incepe procesul cunoasterii de sine al neamului. Neamul nu e preocupat atat de mult de probleme materiale, cat mai ales sa-si valorifice potentialul de creatie.

Cu alte cuvinte, energia lui ofensiva isi stramuta campul principal de activitate de pe planul istoriei pe planul culturii. Pionierii acestei viziuni luminoase a nationalismului nu pot fi produsul unei educatii uniforme. Pentru realizarea ei trebuie sa se faca apel la spiritul de finete, la varietatea de mijloace si la resursele inepuizabile ale persoanei umane. Numai indivizii obisnuiti sa se orienteze cu usurinta in peisajul lor sufletesc, vor fi capabili sa descopere si vasta panorama a neamului.

• Nationalismul reclama o natiune de personalitati, o organizare in adancime a maselor populare. Nu tipul de luptator unificat poate sa asigure viitorul unui neam, ci individul emancipat sufleteste, acela care, punand la contributie si experienta altora, isi urmeaza drumul sau propriu in explorarea adevarului. 

Nationalismul este insusirea prin care un popor determinat se angajeaza printr-o anumita fire, printr-o anumita expresiune in raport cu celelalte.

Este un element de identificare. Modul de reprezentare al unei natiuni este propriu acelei natiuni.
De aceea, nationalismul nu este planetar, nu este universal.

Da, cand spunem dragostea de natiune, este ceva general intregii alcatuiri care inseamna la un moment dat omenirea.

Nationalismul inseamna a iubi pamantul, a trai in formele pe care le da existentei tale firea ta. Aceste date sunt elemente care pot defini orice fel de nationalism. Dar nationalismul ca atare nu poate sa se manifeste decat in cadrul unei natiuni si aici intervine specificul unei natiuni.

• Nationalismul este o arma de lupta, de inlaturare, aceasta arma nu se intrebuinteaza impotriva altor popoare cu scop de acaparare, de cucerire; este o arma de lupta fireasca, care leaga pamantul cu cerul, a unei singure natiuni.

Intre natiuni nu exista aceste bariere pe care le ridica fondul national cu expresiunea lui pura, care apartine numai unei natiuni.

Acesta este nationalismul.