Te-am aşteptat cu sete Căpitane,
Să-nvii în noi străbunele simţiri,
Căci ne-am pierdut şi limbă şi credinţă
Sub biciul crunt al fostei stăpâniri.

Din sufletele noastre chinuite,
De mişelia-atâtor trădători,
Tu singur ne mai spulberi deznădejdea
Şi-alini în noi tristeţi de Nicadori.

De-aceea îţi trimitem jurământul,
Că te-om urma cu pas fanatizat
Pe drumu-ţi de Arhanghel al dreptăţii
Crai nou pe cerul nostru îndurerat.

Prin tine vom clădi o nouă ţară,
Mai mândră decât soarele pe cer,
Fă-ne un semn şi vor cădea şi munţii
De-or sta în calea Gărzilor de Fier.