MIHAIL STELESCU

 

În centru, în costum național, Corneliu Codreanu.

În dreapta lui, Mihail Stelescu

 

Unul dintre primii legionari care depune legământul la 8 noiembrie 1927, când era încă elev de liceu.

Participă la marșul în Basarabia din ianuarie 1930.

Este arestat și închis la Văcărești în 1931, când Ion Mihalache dizolvă Garda de Fier.

În august 1931 participă ca organizator al campaniei electorale pentru Legiune în județul Neamț.

Organizează, la comanda Căpitanului, în ianuarie 1932, marșul de 10 zile pe jos, de la București la Tutova, pentru a susține campania electorală a Gărzii din acest județ.

La alegerile generale din iulie 1932 devine parlamentar din partea Mișcării Legionare, la numai 25 de ani.

Este avansat la gradul de Comandant legionar în prima serie, odată cu înființarea gradului, în decembrie 1932.

Cooptat de adversarii Gărzii, încearcă asasinarea Căpitanului dar este descoperit și exclus din organizație. Se lansează într-o campanie de calomniere a lui Corneliu Codreanu prin intermediul ziarului Cruciada Românismului finanțat de guvern. Revolta legionarilor din jurul Căpitanului atinge maximul când dobrogeanul Ion Caratănase, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Stelescu din perioada când erau camarazi, hotărăște pedepsirea trădătorului.

Caratănase împreună cu Iosif Bozântan, un legionar ardelean, strâng un grup de 10 oameni (numiți mai târziu „decemviri”) și, la 16 iulie 1936, pătrund în Spitalul Brâncovenesc, unde Stelescu se ascundea și îl împușcă.