ION SIUGARIU

 

 

Poet. S-a născut la 6 iunie 1914 în Băița, lângă Baia Mare. Școala primara în Valea Borcuțului. Din 1928 intra la Școala Normală din Oradea, iar în 1931 trece la liceul Emanoil Gojdu din Oradea, fiind bursier până la finele studiilor. Prin concurs obține o bursa de studii la Universitatea Oxford din Anglia, însă preferă să rămână în țară. La îndemnurile profesorului său, criticul literar Octav Suluțiu, începe să scrie.

Debutează în 1934 la revista Observatorul din Beiuș cu versuri. Colaborează apoi la revistele: Familia din Oradea, Veac Nou din Baia Mare, Afirmarea din Satu Mare, Lanuri din Mediaș, Cronica, Baia Mare.

În 1936, trece examenul de bacalaureat în fruntea promoției. În 1937 pleacă la București, înscriindu-se la Facultatea de Litere și Filozofie, specialitatea Filologia Modernă, unde se face remarcat de profesorul și omul de cultură Ion Petrovici.

Din 1939, împreună cu Ovid Caledoniu, Miron Suru, Horia Nițulescu, Axente, Sever Popovici, Octav Suluțiu, Ștefan Stănescu, Mircea Chirnoagă, Mircea Streinul ș.a., începe să colaboreze la noua revistă apărută Meșterul Manole, condusă de Horia Vintilă. Concomitent, colaborează intens și la alte reviste literare ale epocii de factură naționalistă, printre care: Vremea, Decalogul, Universul literar, Gând Românesc din Cluj, Curentul literar și altele, cu poezii și critică literară.

În Februarie 1942 susține teza de licența cu titlul Aspectul jurnalistic în literatura modernă și obține calificativul magna cum laude.

Ia parte la luptele pentru eliberarea Transilvaniei și apoi la cele din Ungaria și Cehoslovacia. Grav rănit în luptele pentru orașul Brezno (Cehoslovacia), se stinge în dimineața zilei de 1 Februarie 1945, la ora 11.

Decorat post-mortem cu ordinul Steaua României.

 

OPERA:

 

Trecere prin alba poartă. Editura librăriei Pavel Suru, Buc., 1938;

Paradisul peregrinar. Colecția Meșterul Manole, Buc., 1942;

Țara de foc. Colecția Meșterul Manole, București, 1943;

Carnetele unui poet căzut în război (postum). Editura Militară, București, 1968 (ediție trecută prin cenzura comunista care limitează cunoașterea integrală a acestor scrieri);

Sete de ceruri. Editura Ion Dumitru - Verlag, München, 1985.