Debut în anul 1899 cu piesa de teatru O sărutare, mult apreciată de I. L. Caragiale (jucată în premieră la Teatrul Naţional din Bucureşti). Ca poet, debutează la Noua revistă română (director C. Rădulescu-Motru).

„Ca şi Titu Maiorescu – scria criticul literar Ovidiu Vuia în articolul omagial Personalitatea filosofului Ioan Petrovici apărut în ziarul Libertatea (New York), Anul VI, Nr. 55, Martie 1987, pag. 10 – Ioan Petrovici este un temperament olimpian, senin, om al ideilor clare, logician prin excelenţă... Raţionalismul lui Petrovici, depăşeşte în spirit kantian pozitivismul în părţile sale negative pregătitoare ale despotismului materialismului secolului al XX-lea... Aici dăm de nucleul original al gândirii lui când prin intermediul raţiunii, slujitoarea savantului, reuşeşte să depăşească pozitivismul strâmt materialist şi să-i opună existenţa şi măreţia spiritului. Astfel, în Religie şi Filosofie acordă justificare raţionala religiei socotită o metafizică practică. În Filosofia Naţionalismului arată foarte bine cum prin naţiune şi trecutul ei, spiritualizăm materia, cotropitorii naţiunii nu fac decât să materializeze spiritul, distrugând tradiţia şi credinţele unui neam... Deci ca Pârvan şi Rădulescu-Motru, Ioan Petrovici opune materialismului tăria spiritualismului, aşadar este un tip raţionalist spiritualist, fidel cuprins în aceste două noţiuni...“

A colaborat la numeroase reviste literare: Gândirea, Convorbiri literare, Sburătorul, Moftul român, Ovidiu, Vremea, Însemnări literare, Revista Fundaţiilor Regale ş.a.

După venirea comunismului la putere cu ajutorul armatei sovietice, este arestat şi condamnat la închisoare, petrecând 17 ani neîntrerupţi în temniţele comuniste rezervate elitei intelectuale româneşti.

Mihail Eminescu (studiu). În revista Cultura Română, Nr. 6-8, 1900.

Paralelismul psiho-fizic (teză). Bucureşti, 1905.

H. Poincaré ca filosof. Iaşi, 1911.

Memoriu de titluri şi publicaţiuni, vol. II. Iaşi, 1911.

Amintiri universitare. Editura Alcaly & Co., Bucureşti (1920?).

Figuri dispărute. Editura Ancora, Biblioteca Universală Nr. 111-117, Bucureşti, 1924.

Introducere în Metafizică... Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1924.

Studii istorico-filosofice. Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1925.

Văzute şi trăite. Biblioteca Dimineaţa, Nr. 69, Bucureşti, 1926.

Raite prin ţară. Biblioteca Universala, Bucureşti, 1926.

Amintirile unui băiat de familie. Biblioteca Dimineaţa, Nr. 33, Bucureşti.

Pagini filozofice. Biblioteca Universala, Bucureşti.

Titu Maiorescu (1840-1917). Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 165 pag.

Schopenhauer. Editura Alcaly, Bucureşti, 260 pag.

Peste hotare (note de călătorie). Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1926, 231 pag.

Felurite (Probleme şi Oameni, Evenimente. Note de drum). Editura literara a Casei Şcoalelor, Bucureşti.

Momente solemne (discursuri). Bucureşti, 1927.

Contribuţii la filosofia lui Eminescu. În Revista de filosofie, Iulie-Septembrie, 1930.

Politica culturii (în colaborare). Editura Institutul Social Român, Bucureşti, 1931.

Deasupra sbuciumului. Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1932, 220 pag.

Rotocoale de lumină. Bucureşti, 1934.

Două mituri istorice: Siena şi Parma. În Revista Fundaţiilor Regale, Martie, 1937, pag. 461-542.

Impresii din Italia. Vol. I-II, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1938, 586 pag.

Istoria filosofiei moderne (omagiu prof. Ioan Petrovici din partea Societăţii Române de Filosofie). Vol. I, 544 pag.; Vol. II, 564 pag.; Vol. III, 516 pag. Tipografia Tiparul Universitar, Bucureşti, 1938.

Un secol şi jumătate de la naşterea lui Schopenhauer. Tipografia Monitorul Oficial, Bucureşti.

Figuri dispărute. Editura Fundaţia pentru Literatură şi Arta R. C. II, Bucureşti, 194 pag.

Simţiri rostite (discursuri şi însemnări). Bucureşti, 1938.

Evocări de mari filosofi. Editura Alcaly, Bucureşti, 1939, 164 pag.