Profesor universitar, poet şi gazetar originar din Bucovina (înfăţişată în multe din versurile sale), Dumitru Paulescu a intrat de tânăr în rândurile Mişcării Legionare. Nevoit să se refugieze în Germania după lovitura lui Antonescu împotriva Legiunii de la 21-23 iIanuarie 1941, când o nouă prigoană este instaurată asupra legionarilor, este închis în lagărele de la Rostock, Dachau şi Buchenwald. După terminarea celui de-al doilea război mondial îşi găseşte adăpost temporar în Franţa, după care pleacă America de Sud stabilindu-se la începutul anilor ’50 în Brazilia.

Fondator şi editor al revistei Cetatea Luminii, Seria I. 1954-1957 şi Seria II. reapărută la 26 Aprilie 1981 şi în continuare, Dumitru Paulescu a fost în permanenţă în centrul tuturor iniţiativelor de luptă anticomunistă în cercurile româneşti din Brazilia. Fondator al prestigioasei instituţii culturale româneşti "BIBLIOTECA ROMÂNĂ SATUL" la 10 decembrie 1952 în oraşul Sao Paulo (actualmente cu sediul în capitala ţării, Brasilia), D. Paulescu a fost colaborator al multor publicaţii legionare din exil: Căminul, Înşir’te Mărgărite, Dacia, Carpaţii, Drum, Libertatea (New York) ş.a.

A scris: Pentru fraţii noştri fără mormânt (poeme). Editura autorului, Sao Paulo, Brazilia, 1971, 115 pag.