MIRCEA NICOLAU

 

Profesor, gazetar. S-a născut în anul 1914 la București. Licențiat al Facultății de Litere și Filosofie din București, unde a avut ca profesori pe Nae Ionescu, Constantin Rădulescu-Motru. P.P. Negulescu, Tudor Vianu, George Oprescu, Gheorghe Zapan, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu.

Colaborator la Ideea românească și Vremea.

Intră în Mișcarea Legionară din primii ani de studenție în familia de cuiburi condusă de pictorul Alexandru Bassarab. În 1937 este secretar al organizației legionare a județului Ialomița. În ianuarie 1939 ia conducerea corpului Răzleți. Între ianuarie și februarie 1939 îl conduce pe Horia Sima la diverse gazde până la plecarea acestuia peste graniță.

Arestat în martie 1939, este eliberat din lipsă de probe.

Participă la acțiunea de răsturnare a lui Carol al II-lea inițiată în Brașov.

Pe timpul guvernării legionare din 1940-1941 este numit inspector special de poliție al regiunii Oltenia. După lovitura de stat a generalului Antonescu din ianuarie 1941 este condamnat la moarte în lipsă. Este arestat în iulie 1941 și, după o reîncadrare penală, este condamnat la 15 ani muncă silnică. Rejudecat în același proces, este achitat și eliberat în 1946.

În 1947 intră în rețeaua de activitate anticomunistă organizată de Nicolae Petrașcu. Este din nou arestat în iulie 1948 și primește o condamnare la muncă silnică pe viață în 1949. Este eliberat la amnistia generală din 1964.

După eliberare nu i se permite să ocupe funcții conforme cu pregătirea și trece prin diferite munci brute. Începând cu 1990, participă la diferite simpozioane cu tematică legionară. Este președinte al Fundației George Manu și prim-redactor al revistei Permanențe.