GEORGE MANU

 

 

Doctor în fizică, profesor universitar. S-a născut la București în anul 1903. Tatăl, Ioan G. Manu, consilier la Curtea de Casație; bunicul, general Gheorghe Manu, luptător în războiul de independență și ministru în mai multe rânduri; mama, Elisabeta Cantacuzino, descendentă din Șerban Cantacuzino, domnul Țării Românești.

Studiază la Facultatea de Fizică din București. Doctor în fizică nucleară la Paris, unde Marie Curie îi oferă conducere unei secții importante din institut și o catedră la Sorbona cu condiția renunțării la cetățenia română. Refuză și se întoarce la București, unde, între 1935-1944, funcționează ca profesor la catedra de fizică nucleară a Facultății de Științe din București. Este considerat, alături de profesorul Horia Hulubei, unul dintre cei mai mari fizicieni atomiști ai țării.

Cunoștințe temeinice în domeniile: filosofie, teologie, drept, istorie și literatură, de care au beneficiat colegii de detenție de mai târziu.

Intră în Mișcarea Legionară în anul 1937, iar în 1943 este conducător interimar al acesteia. În 1945 face parte din comitetul de conducere al Mișcării Naționale de Rezistență anticomunistă. Redactează documentul În spatele Cortinei de Fier, expediat și tipărit în occident.

Arestat în 1948, este condamnat la muncă silnică pe viață. La proces declară: „Nu am de ce să mă apăr. Tot ce am făcut a fost pentru a distruge comunismul. Îmi pare rău că nu am reușit!“

Este trimis să lucreze la minele de plumb de la Baia Sprie împreună cu alți 60 de deținuți, ca măsură disciplinară în urma unei greve. Revine la Aiud în 1954, unde susține prin alfabetul morse sute de conferințe și prelegeri multidisciplinare.

Refuză reeducarea începută la Aiud în 1958 de colonelul Crăciun, refuz pe care îl plătește cu viața. Fără tratament medical prealabil, este internat la infirmeria penitenciarului cu meningită TBC doar cu câteva ore înainte de a muri, în anul 1961. A fost considerat de toți camarazii un om de cea mai înaltă rectitudine morală.