Profesor universitar, arheolog. S-a născut la Bucureşti în anul 1902. Studii de filologie, geografie şi istorie la Universitatea din Bucureşti, continuate la Şcoala de la Roma (1926-1932). Doctorat cu o teză asupra epocii fierului pe teritoriul Italiei.

Este succesorul lui Vasile Pârvan la catedra de arheologie a Universităţii Bucureşti. A elaborat 15 volume şi peste 140 de studii de specialitate, publicate mai ales în străinătate. Director al Muzeului de Antichităţi între 1935-1945. Editează Anuarul Dacia, continuând lucrarea lui Vasile Pârvan. Pune bazele actualei biblioteci a Institutului de Arheologie. Este ales membru al Institutului de Preistorie şi Arheologie italian şi german şi este solicitat pentru colaborare în SUA.

Scrie: Arta preistorică în România (apare în italiană, franceză, engleză, spaniolă şi rusă), Harta arheologică a României, Legende celebre în faţa ştiinţei.

În 1940 a fost secretar în Ministerul Învăţământului. Între anii 1952-1955 a fost în arest administrativ pentru apartenenţă la Mişcarea Legionară. În 1980 şi-a scris memoriile despre detenţie cu titlul Închisorile mele, apărute după 1989.