MIRCEA DOMITRIU

 

Preot. S-a născut la 4 Noiembrie 1915 din părinți răzeși basarabeni din "Țara de Sus". Studii de inginerie la Iași, București și Timișoara. Participă activ la războiul împotriva URSS cu funcția de comandant de pluton (1941-1942). Silit să se refugieze în Germania, este internat alături de ceilalți camarazi ai săi legionari în lagărul de la Buchenwald. Eliberat în August 1944, se încadrează în "Armata Națională" a Guvernului Național Român în Exil constituit la Viena, ca șef de unitate de transmisiuni, luând parte la luptele duse împotriva trupelor comuniste sovietice pe Oder.

Din 1948 se stabilește la Paris, lucrând ca inginer constructor în birourile "Methodes mecaniques" ale uzinei "SIMCA", unde obține numeroase brevete pentru invenții de mașini, conferindu-i-se din partea statului francez diploma: "cel mai merituos inginer constructor în industria de automobile, pentru perioada 1960-1973".

Pentru participarea sa la organizarea "sindicatului independent" de la "Uzinele SIMCA", Mircea Domitriu primește medalia de bronz, din mâna Generalului De Gaulle. Participă la expoziția internaționala filatelică de la Versailles, obținând premiul întâi cu medalie pentru colecția: Istoria României în imagini (cuprinzând 18 planșe cu harta României de la Dacia Traiană și până în zilele noastre). Tot la Versailles primește premiul doi pentru prezentarea filmului Viața la țară, secerișul (16 mm. - 45 de minute).

Urmează Institutul Academic SAINT SERGE din Paris la cursurile de teologie superioară ortodoxă, făcând parte din anul 1962 din clerul Bisericii Ortodoxe Române din Paris, fiind mai întâi hirotonisit diacon, apoi arhidiacon și în cele din urma sfințit ca PREOT MISIONAR în cadrul Episcopiei de la Paris de către IPSS Arhiereul Teofil Ionescu, trecând definitiv de la numele de Boris Stajeniuc la cel de Mircea Edgar Domitriu (Almanah pe anul Domnului 1986), pag. 129.

 

A scris:

Carte de rugăciuni. Apărută sub egida ASOCIAȚIEI ORTODOXE ROMÂNE DIN NORD-VESTUL GERMANIEI, Köln, 1982. 256 pag.