ARON COTRUȘ

 

Aron Cotruș (dreapta) împreună cu Horia Sima, în Spania

 

Poet, diplomat. Născut la 2 Ianuarie 1891 în Hășag, lângă Sibiu, din familie de preot. A studiat la Brașov și Viena. A făcut parte din redacția ziarelor naționaliste Românul din Arad și Gazeta Transilvaniei. Colaborator la numeroase reviste literare naționaliste, între care Gândirea, Vremea ș.a.

În timpul primului război mondial fiind înrolat de armata austro-ungară, cade prizonier în Italia. După terminarea războiului, a fost mai multa vreme ziarist la Arad, conducând în același timp prestigioasa Bibliotecă Sămănătorul.

Atașat de presă la Varșovia în 1939 și la Lisabona în timpul celui de-al doilea război mondial.

Unul dintre marii poeți legionari, Aron Cotruș s-a bucurat de o mare popularitate, atât în țară cât și în exilul în care s-a refugiat după invazia comunista abătută asupra României, odată cu actul de la 23 August 1944.

Fondator al revistei Carpații apărută la Madrid, Spania, alături de Traian Popescu și alți intelectuali legionari, Aron Cotruș a continuat lupta împotriva "hidrei roșii" (cum o numea el), răspândindu-și scrisul în toate publicațiile de atitudine anti-comunistă.

S-a refugiat în Spania la sfârșitul anilor ’50. A murit cu gândul la țara pe care a iubit-o și visat-o liberă în tot timpul zbuciumatei sale vieți, în localitatea La Mirada (California), în anul 1962.

 

Aron Cotruș (primul din stânga) la Majadahonda

 

„din mulțimile oarbe unu’ s-alege…

gândul lui: rege…

vorba lui: lege…

vrerea-i: platoșe de neînfrânt…

pasul lui: cutremur de pământ…

 

veacul, sub trăsnete, în zbatere grea,

îi zice cum vrea,

îl botează cum vrea…

 

la masa de lucru adună:

azurul văzduhului lângă furtună

și lângă-o inimă mai bună ca o pâine: -

cruzimi de tigru, auziri de câine…

 

noua lui limbă

fața țării o schimbă:

grâul crește mai plin din glia săracă,

fetele se fac mai frumoase, să-i placă,

flăcăii, pentru el,

se-mbracă-n mușchi mai tari ca de-oțel…

pentru o rază din privirea-i, ruptă,

oricine-i gata, pentru el, să cadă-n luptă…

bătrânii sătui de viață, ar vrea să mai trăiască

steie drepți la vorba lui împărătească…

 

pușca, tunul, tancul, cu botul în tină

i se-nchină…

pacea-i mai pace, războiul mai crunt…

pentru el sunt toate-așa cum sunt…

ochii lui cu mii de uitături de-odată

străfulgeră și scoală în picioare țara toatㅓ

 

(Fragment din poemul „Țara“, dedicat Legiunii și Căpitanului)

 

OPERA:

 

Poezii, Orăștie, 1911

 

Sărbătoarea morții, Editura "Concordia", Arad, 1915. Ediția a II-a București, 1922

 

Neguri albe, Alba-Iulia, 1920

 

România, Brașov, 1920. Ediția a II-a Arad, 1922

 

Versuri, Biblioteca "Sămănătorul", Arad, 1925

 

În robia lor, Arad, 1926

 

Mâine, Editura "Scrisul Românesc", Craiova, 1928. A II-a ediție sub auspiciile "Societății de Mâine", Cluj, 1928

 

Holnap (Mâine), în ungurește, apărută la Arad, 1929. Traducere efectuată de Pal Bado

 

Strigăt pentru depărtări, Editura "Ienci", Timișoara, 1927

 

Printre oameni în mers, Sosnowiec, Polonia, 1933 (volum nepus în librării, devenit raritate bibliografică). Ediția a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1945

 

Horia, Ediția I-a Varșovia, Polonia, 1935. Ediția a II-a Brad, 1936 (în numai doi ani apar 18 ediții ale volumului. Numai la București, în cursul anului 1938, apar edițiile III, IV, V, VI). În traducere maghiară de A. Kibedi, Cluj, 1938

 

Versek (volum de versuri în lb. maghiară). Cluj, 1935 (multe din versurile poetului au fost publicate și în revista săsească "Klingor", în traducerea lui Alfred Margul-Sperber. La fel, Zoltan Franyo a tradus multe din versurile poetului în limba germană, publicându-le în revistele literare destinate comunității germane din România)

 

Culegere de versuri, Traducere în poloneza de Wladimir Lewic. Lwow, 1936

 

Țara, Editura "Rânduiala", București, 1937. Ediția a II-a Lisabona, 1940

 

Minerii, Tipografia "Universul", București, 1937

 

Peste prăpastii de potrivnicie, Editura "Tiparul Universitar", București, 1938. Ediția a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1941

 

Maria Doamna (poem). Tipografia "Luceafărul", București, 1938 (ediție de lux)

 

Aron Cotruș: Maria Doamna, Recenzii publicate în revistele literare din țară la timpul respectiv, strânse în buchet și publicate ca semn de omagiu poetului, București, 1939

 

Rapsodie Valahă, Madrid, 1940. ediția a II-a București, Editura "Luceafărul", 1941. Ediția a III-a Madrid, Editura "Carpații", 1954. Apare și în traducere spaniolă, Madrid, 1941 (traducere realizata de Gaetano Aparicio)

 

Rapsodie Dacă, Editura "Fundațiile Regale", București, 1942

 

Poema de Montserrat (în revista "Escorial"), Spania, 1949; Aron Cotruș este recunoscut drept un mare poet. Ediția a II-a Madrid, 1951

 

Poemas, Edicion "Cultura-Hispanica", Madrid, 1951

 

Drumuri prin furtună, Madrid, 1951

 

Canto a ramon Llull, Mallorca, Spania, 1952

 

Rapsodia Iberică, Editura "Carpații", Madrid, 1954

 

Între Volga și Mississipi, Editura "Carpații", Madrid, 1956

 

Aron Cotruș - Opere complete, Editura "Dacia", Madrid, 1978 (ediție îngrijită de Nicolae Roșca)

 

Lui Aron Cotruș și Neamului (omagiu cu prilejul comemorării a douăzeci de ani de la moartea poetului 1 Nov. 1961 - 1 Nov. 1981, cu reproducerea poemelor "Țara" și "Corabia Verde"). Ediție colectivă. Semnează:

Faust Brădescu - Aron Cotruș simbol al iubirii de neam;

Ovidiu Vuia - Aron Cotruș, marele rapsod și Ion Dodu Bălan: resurecția unui poet Aron Cotruș;

V. Copilu-Cheatră - Cum l-am cunoscut pe Aron Cotruș;

Vintilă Horia - Aron Cotruș în amintire;

N. S. Govora - Socialistul" Aron Cotruș;

Traian Popescu - Maestrul Aron Cotruș - Omul;

Nicolae Novac - Câteva considerații despre Aron Cotruș și opera sa;

Poeme închinate lui Aron Cotruș:

Seară de seară de Alexandru Gregorian;

Portretul unui Daco-Roman de Ovidiu Vuia;

Suflete străbune și Ruini de Ion Țolescu.

Editura "Carpații", Madrid, 13 Ianuarie 1982

 

NOTĂ: După dispariția poetului în anul 1962, regimul comunist din țară a tipărit câteva din volumele sale de versuri, aplicând cenzura de rigoare și denaturând în acest fel mesajul original pe care poetul s-a străduit să-l scoată în relief. Cum edițiile respective prin intercalarea de texte contrare opiniei poetului lezează în mod grav personalitatea sa, considerăm că ele nu pot fi citate, ca un semnal de alarmă pentru cei care doresc să-i cunoască opera originală.