ARON COTRUȘ
Aron
Cotruș (dreapta) împreună cu Horia Sima, în Spania
Poet, diplomat. Născut la 2 Ianuarie 1891 în Hășag, lângă Sibiu, din familie de preot. A studiat la Brașov și Viena. A făcut parte din redacția ziarelor naționaliste Românul din Arad și Gazeta Transilvaniei. Colaborator la numeroase reviste literare naționaliste, între care Gândirea, Vremea ș.a.
În timpul primului război mondial fiind înrolat de armata austro-ungară, cade prizonier în Italia. După terminarea războiului, a fost mai multa vreme ziarist la Arad, conducând în același timp prestigioasa Bibliotecă Sămănătorul.
Atașat de presă la Varșovia în 1939 și la Lisabona în timpul
celui de-al doilea război mondial.Un
ul dintre marii poeți legionari, Aron Cotruș s-a bucurat de o mare popularitate, atât în țară cât și în exilul în care s-a refugiat după invazia comunista abătută asupra României, odată cu actul de la 23 August 1944.Fondator al revistei
Carpații apărută la Madrid, Spania, alături de Traian Popescu și alți intelectuali legionari, Aron Cotruș a continuat lupta împotriva "hidrei roșii" (cum o numea el), răspândindu-și scrisul în toate publicațiile de atitudine anti-comunistă.S-a refugiat în
Spania la sfârșitul anilor 50. A murit cu gândul la țara pe care a iubit-o și visat-o liberă în tot timpul zbuciumatei sale vieți, în localitatea La Mirada (California), în anul 1962.
Aron Cotruș
(primul din stânga) la Majadahonda
din mulțimile oarbe unu
s-alegegândul lui: rege
vorba lui: lege
vrerea-i
: platoșe de neînfrântpasul lui: cutremur de pământ
veacul, sub tră
snete, în zbatere grea,îi zice cum vrea,
îl botează cum vrea
la masa de lucru adună:
azurul văzduhului lângă furtună
și lângă-o inimă mai bună ca o pâine: -
cruzimi de tigru, auziri de câine
noua lui limbă
fața țării o schimbă:
grâul crește mai plin din glia săracă,
fetele se fac mai frumoase, să-i placă,
flăcăii, pentru el,
se
-mbracă-n mușchi mai tari ca de-oțelpentru o rază din privirea-i, ruptă,
oricine-i gata, pentru el, să cadă-n luptă
bătrânii sătui de viață, ar vrea să mai trăiască
să
steie drepți la vorba lui împărătească
pușca, tunul, tancul, cu botul în tină
i se-nchină
pacea-i mai pace, r
ăzboiul mai cruntpentru el sunt toate
-așa cum suntochii lui cu mii de uitături de-odată
străfulgeră și scoală în picioare țara toată
(Fragment din poemul Țara, dedicat Legiunii și Căpitanului)
OPERA:
Poezii, Orăștie, 1911
Sărbătoarea morții
, Editura "Concordia", Arad, 1915. Ediția a II-a București, 1922
Neguri albe, Alba-Iulia, 1920
România,
Brașov, 1920. Ediția a II-a Arad, 1922
Versuri,
Biblioteca "Sămănătorul", Arad, 1925
În robia lor, Arad, 1926
Mâine,
Editura "Scrisul Românesc", Craiova, 1928. A II-a ediție sub auspiciile "Societății de Mâine", Cluj, 1928
Holnap
(Mâine), în ungurește, apărută la Arad, 1929. Traducere efectuată de Pal Bado
Strigăt pentru depărtări
, Editura "Ienci", Timișoara, 1927
Printre oameni în mers,
Sosnowiec, Polonia, 1933 (volum nepus în librării, devenit raritate bibliografică). Ediția a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1945
Horia,
Ediția I-a Varșovia, Polonia, 1935. Ediția a II-a Brad, 1936 (în numai doi ani apar 18 ediții ale volumului. Numai la București, în cursul anului 1938, apar edițiile III, IV, V, VI). În traducere maghiară de A. Kibedi, Cluj, 1938
Versek
(volum de versuri în lb. maghiară). Cluj, 1935 (multe din versurile poetului au fost publicate și în revista săsească "Klingor", în traducerea lui Alfred Margul-Sperber. La fel, Zoltan Franyo a tradus multe din versurile poetului în limba germană, publicându-le în revistele literare destinate comunității germane din România)
Culegere de versuri, Traducere în poloneza de Wladimir Lewic. Lwow, 1936
Țara
, Editura "Rânduiala", București, 1937. Ediția a II-a Lisabona, 1940
Minerii,
Tipografia "Universul", București, 1937
Peste prăpastii de potrivnicie
, Editura "Tiparul Universitar", București, 1938. Ediția a II-a în traducere spaniolă de Gaetano Aparicio, Madrid, 1941
Maria Doamna
(poem). Tipografia "Luceafărul", București, 1938 (ediție de lux)
Aron Cotruș: Maria Doamna
, Recenzii publicate în revistele literare din țară la timpul respectiv, strânse în buchet și publicate ca semn de omagiu poetului, București, 1939
Rapsodie Valahă
, Madrid, 1940. ediția a II-a București, Editura "Luceafărul", 1941. Ediția a III-a Madrid, Editura "Carpații", 1954. Apare și în traducere spaniolă, Madrid, 1941 (traducere realizata de Gaetano Aparicio)
Rapsodie Dacă
, Editura "Fundațiile Regale", București, 1942
Poema de Montserrat
(în revista "Escorial"), Spania, 1949; Aron Cotruș este recunoscut drept un mare poet. Ediția a II-a Madrid, 1951
Poemas, Edicion "Cultura-Hispanica", Madrid, 1951
Drumuri prin furtună
, Madrid, 1951
Canto a ramon Llull, Mallorca, Spania, 1952
Rapsodia Iberică
, Editura "Carpații", Madrid, 1954
Între Volga și Mississipi
, Editura "Carpații", Madrid, 1956
Aron Cotruș - Opere complete
, Editura "Dacia", Madrid, 1978 (ediție îngrijită de Nicolae Roșca)
Lui Aron Cotruș și Neamului
(omagiu cu prilejul comemorării a douăzeci de ani de la moartea poetului 1 Nov. 1961 - 1 Nov. 1981, cu reproducerea poemelor "Țara" și "Corabia Verde"). Ediție colectivă. Semnează:Faust Brădescu - Aron Cotruș simbol al iubirii de neam;
Ovidiu Vuia - Aron Cotruș, marele rapsod și Ion Dodu Bălan: resurecția unui poet Aron Cotruș;
V. Copilu-Cheatră -
Cum l-am cunoscut pe Aron Cotruș;Vintilă Horia - Aron Cotruș în amintire
;N. S. Govora -
Socialistul" Aron Cotruș;Traian Popescu -
Maestrul Aron Cotruș - Omul;Nicolae Novac -
Câteva considerații despre Aron Cotruș și opera sa;Poeme închinate lui Aro
n Cotruș:Seară de seară
de Alexandru Gregorian;Portretul unui Daco-Roman de Ovidiu Vuia;
Suflete străbune
și Ruini de Ion Țolescu.Editura "Carpații", Madrid, 13 Ianuarie 1982
NOTĂ: După dispariția poetului în anul 1962, regimul comunist din țară a tipărit câteva din volumele sale de versuri, aplicând cenzura de rigoare și denaturând în acest fel mesajul original pe care poetul s-a străduit să-l scoată în relief. Cum edițiile respective prin intercalarea de texte contrare opiniei poetului
lezează în mod grav personalitatea sa, considerăm că ele nu pot fi citate, ca un semnal de alarmă pentru cei care doresc să-i cunoască opera originală.