CONSTANTIN CHIRIȚĂ

 

Profesor la Politehnica din București, membru al Academiei Române. Studii la Facultatea de Silvicultură din București. Bursier al Universităților din Giessen, Tharandt, Eherswalde între 1927-1929.

Doctor în știința solului (1931), profesor doctor docent la Facultatea de Silvicultură din București.

Membru corespondent la Academiei Române din 1955 și membru titular din 1990. Membru al Societății Internaționale de Știința Solului.

îndrumător al revistei Viața forestieră și participant la numeroase congrese.

Arestat în 1960 pentru motive politice, este eliberat după 5 ani la intervenția unor academicieni sovietici.

S-a stins din viață în anul 1993.

 

OPERA (SELECȚII):

 

Problema solurilor și silvicultura română, 1933

Elemente de știința solului, 1941

Pedologie generală și forestieră, 1953

Ecopedologie cu elemente pedologie generală, 1974

Stațiuni forestiere, 1977