GHEORGHE (ZIZI) CANTACUZINO -
GRĂNICERUL
Generalul Gheorghe Cantacuzino -
Grănicerul
S-a născut în anul 1869 la Paris. Descendent al familiei Cantacuzinilor, ramura Șerban Vodă. Până în 1881 studiază la Fontenay-aux-Roses, Paris și la Liceul St. Georges. D
in 1883 urmează Școala Militară din Craiova și Școala de Infanterie din București. A fost aghiotant la regelui Carol I. În 1910 maior și șef de cabinet al ministrului de război Niculae Filipescu.Participă la războiul balcanic (1913
) în Bulgaria și în primul război mondial, în care conduce trupele de grăniceri în operațiile militare de pe crestele Carpaților. Decorat cu ordinul Mihai Viteazul. În 1917 a comandat brigada de grăniceri de la Tg. Ocna cu care a mers apoi la Iași să lupte contra bolșevicilor ruși. După pacea de la București demisionează și este înaintat general în rezervă în anul 1918.S-
a atașat de mișcarea studențească din faza construiri căminului studențesc de la Râpa Galbenă - Iași.A dezamorsat multe mașinații care se pregăteau la Palat împotriva
lui Corneliu Codreanu.Organizează Partidul
Totul pentru Țară, fixându-i linia de politică externă (prin crearea unei Ligi Anticomuniste Europene având ca nucleu Franța, Germania, Italia și România) și stabilindu-i structura teritorială.În anul 1934 e
ste judecat și achitat în procesul Gărzii de Fier. Membru al Senatului Legionar. A condus echipa legionară plecată la 24 noiembrie 1936 să lupte în Spania contra comunismului.S-a stins din viață în octombrie 1937, în vârstă de
67 de ani. A fost petrecut pe ultimul drum de o imensă mulțime bucureșteană și de coloane de legionari.
A scris
Organizarea oștirii
, 1923Un caz de arivism feroce, 1924
Codul de Onoare (lucrare rămasă în manuscris)
Muncind cu legionarii în tabăra de la Carmen Sylva