OCTAVIAN BUHOCIU

 

Etnograf, folclorist, născut la 20 Octombrie 1919 în Crăiești, jud. Covurlui. Studii superioare la Universitatea din București; licențiat în litere (1947) și filosofie (1948) cu teza: "Filosofia Istoriei lui Titu Maiorescu".

Reușind să se refugieze în Franța, continuă studiile la Sorbona (Paris), obținându-și Doctoratul în anul 1958 cu tezele: "Primăvara în folclorul românesc" și "Filosofia Istoriei lui A. D. Xenopol".

Fost secretar general al Centrului Românesc de Cercetări din Paris și redactor al buletinului editat de această prestigioasa instituție. A editat și condus revista Semne (revista de gândire, artă și literatură) apărută la Paris (1960-1963) și a colaborat la numeroase reviste și ziare, printre care: Drum, Carpații, Vestitorii, Căminul ș.a.

 

OPERA:

Xenopol y la teoria de la logica historica (studiu). În Revista de Dilosofia, Nr. 2, 1962, Costa Rica;

The pastoral paradise (cu 10 ilustrații de Eugen Drăguțescu). Tipografia Traian Golea, München, 1966;

Sărbătorile verii și ale toamnei în România (studiu). În revista Zeitschrift für Balkanologie, 1968, Germania;

Memento Mori (poem – cum îl definea regretatul Vasile Posteuc㠖 ce cuprinde istoria lumii pentru evocarea Daciei).