Legionar bănăţean. Component la „grupului de 17“ şi membru al expediţiei care organizează în Germania în 1939-1940 răsturnarea de la putere a lui Carol al II-lea.

Secretar particular al lui Horia Sima pe timpul guvernării legionare (1940-1941).

„Oaspete al Reich-ului“ pe timpul detenţiei legionarilor în lagărele de la Rostock, Berkenbrück, Buchenwald şi Oranienburg-Sachsenhausen. După evenimentele de la 23 august 1944, este numit comandant legionar de către Horia Sima. Participă la acţiunile organizate de Horia Sima: guvernul în exil de la Viena şi Armata Naţională care luptă contra sovieticilor până al finele războiului.

După încheierea războiului se ascunde timp de şase luni împreună cu Horia Sima şi Petre Ponta, trecând din Austria în Germania şi străbătând Germania de la est la vest. În octombrie 1945 cei trei se întorc din nou în Austria. Traian Borobaru trece împreună cu Horia Sima şi Ion Crivăţ în Italia, prin pasul Brennero, peste Alpi, în 30 decembrie 1945.

În 1946, împreună cu Horia Sima, face o încercare neizbutită de a trece în Franţa pe mare. Poliţia franceză îi prinde şi îi predă poliţiei italiene care îi închide în lagărul Fossoli până în 30 noiembrie 1946.

În exil, îşi petrece cea mai mare parte a timpului în Austria şi Germania. Este unul dintre susţinătorii cei mai activi ai reeditării cărţilor legionare. Furnizează cea mai mare parte a fotografiilor despre viaţa legionarilor în exilul de după război.