Preot legionar. S-a născut în comuna Guşoeni din judeţul Vâlcea în anul 1911. Studiază la Seminarul Teologic din Râmnicu Vâlcea (1923 – 1931) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1933 – 1936), pe care o absolvă cu teza de licenţă, obţinând Magna cum Laude.

Slujeşte în mai multe biserici din Olt, Dolj şi Vâlcea, apoi la Catedrala Mitropolitană din Craiova.

Cercetător istoric şi scriitor, membru al Asociaţiei Slaviştilor din România, preşedintele cenaclului literar Luceafărul de la Floreşti, preşedinte de onoare la Aula Academiei Zamolxis (Târgu Jiu), Cavaler al Ordinului Steaua României cu spade şi panglică de virtute, Iconom Stavofor (cu cruce patriarhală), director al revistei de cultură Dokiana din Suteşti – Vâlcea, secretar al Institutului de Istorie Naţională – filiala Craiova, secretare de redacţie la revista Oltenia – Craiova.

Publică studii şi documente referitoare la istoria Bisericii şi a culturii româneşti din Oltenia: Istoricul mânăstirilor Surpatele, Cozia, Iezerul, Sadova, Tismana, Cosuna, Luptele pandurilor cu turcii pe malul Oltului, Manuscrisele cronicarului Dionisie Eclesiarhul, precum şi peste 600 de comunicări. Enciclopedia istoriografiei româneşti consemnează o parte din activitatea părintelui Bălaşa.

În anul 1959 este arestat de Securitate şi condamnat la 6 ani închisoare pentru luptă împotriva orânduirii comuniste.